În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Dicţionar teologic
- leviathan: nume dat în Vechiul Testament unui monstru uriaş, din gura căruia curge un râu de foc, în care sunt aruncaţi, după moarte, la Judecata de Apoi, toţi cei păcătoşi. Simbolic, Leviathanul este iadul. Este reprezentat în iconografie ca râul de foc în scena Judecăţii de Apoi din pictura murală de la mănăstirile moldovene (Voroneţ ş.a.), în pronaos sau pe peretele exterior dinspre apus, lângă uşa de intrare în biserică. Biserica traduce Leviathan prin „Balaur”. Astfel, în Psalmul 103, se spune: „Balaurul acesta pe care l-ai zidit ca să se joace în ea (în mare)”, arătând că Dumnezeu a creat toate câte sunt, deci şi Leviathanul, şi nu cum considerau unele secte gnostice că Leviathanul este principiul morţii într-un dualism etern;
- oranta: rugătoare; în iconografia ortodoxă există ca temă Maica Domnului orantă, în care Sfânta Fecioară e reprezentată cu mâinile întinse a rugă şi ocrotire; uneori are pe piept un medalion cu Pruncul. Aşa apare în pictura de pe bolta altarului. În bisericile cu două turle pe pronaos, această icoană a Fecioarei orante se zugrăveşte pe bolta turlei de nord, fiind înconjurată de îngeri, care o susţin, şi de cercul de prooroci mesianici. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)





