.jpg)
Tradiția patristică, fundamentată pe revelația biblică, ne vorbește despre o taină a omului, ascunsă în el chiar de la creație, anume că bărbatul și femeia, egali în fața lui Dumnezeu din punctul de vedere al chemării lor la desăvârșire, au totuși vocații diferite și complementare, în sensul că se întregesc și se împlinesc unul prin celălalt. Părinții Bisericii au prețuit profund femeia creștină, evocând chipuri luminoase de femei - mironosițe, mucenițe, fecioare, cuvioase sau mame -, culminând cu Maica Domnului, modelul desăvârșit al femeii creștine, cea care este cu adevărat „simbol al Bisericii”. Prezența Maicii Domnului în viața și lucrarea Fiului lui Dumnezeu în lume, o prezență vie, dar discretă, smerită, a devenit paradigma slujirii femeii în Biserică.
Dicţionar teologic
- leviathan: nume dat în Vechiul Testament unui monstru uriaş, din gura căruia curge un râu de foc, în care sunt aruncaţi, după moarte, la Judecata de Apoi, toţi cei păcătoşi. Simbolic, Leviathanul este iadul. Este reprezentat în iconografie ca râul de foc în scena Judecăţii de Apoi din pictura murală de la mănăstirile moldovene (Voroneţ ş.a.), în pronaos sau pe peretele exterior dinspre apus, lângă uşa de intrare în biserică. Biserica traduce Leviathan prin „Balaur”. Astfel, în Psalmul 103, se spune: „Balaurul acesta pe care l-ai zidit ca să se joace în ea (în mare)”, arătând că Dumnezeu a creat toate câte sunt, deci şi Leviathanul, şi nu cum considerau unele secte gnostice că Leviathanul este principiul morţii într-un dualism etern;
- oranta: rugătoare; în iconografia ortodoxă există ca temă Maica Domnului orantă, în care Sfânta Fecioară e reprezentată cu mâinile întinse a rugă şi ocrotire; uneori are pe piept un medalion cu Pruncul. Aşa apare în pictura de pe bolta altarului. În bisericile cu două turle pe pronaos, această icoană a Fecioarei orante se zugrăveşte pe bolta turlei de nord, fiind înconjurată de îngeri, care o susţin, şi de cercul de prooroci mesianici. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)
