„Din pântece… Te-am născut“

Versetul 3 din Psalmul 109 (110 în textul ebraic) este cel mai controversat din întreaga Psaltire. Există diferenţe foarte mari de citire şi de înţelegere a sa, încă de la cele mai vechi surse textuale, Textul ebraic şi Septuaginta. Iată cum îl redă Biblia sinodală: "Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut".

Textul masoretic propune următoarea citire: "Poporul tău (vine) cu bună voie în ziua puterii tale, în strălucirile sfinţeniei, din pântecele zorilor, a ta este roua tinereţii tale". Septuaginta are însă o variantă foarte diferită: "Cu tine este stăpânirea în ziua puterii tale în strălucirile celor sfinte (sau "a celor sfinţi"), din pântece înainte de luceafăr te-am născut", urmată însă şi de Vulgata Fer. Ieronim.

Probleme de vocalizare

Trebuie să ne amintim însă că textul ebraic a fost scris iniţial doar cu consoane, vocalizarea fiind stabilită relativ târziu (sec. 2-9 d.Hr.). De exemplu, primul cuvânt 'ammeka "poporul tău" poate fi vocalizat altfel, 'immeka, însemnând "cu tine", aşa cum înţelege Septuaginta (meta sou) şi Aquila.

Al doilea cuvânt, tradus prin "cu bună voie", este de fapt doar un substantiv la feminin plural. Nedava înseamnă "bună voie" sau "dar de bună voie". După textul masoretic s-ar sugera că poporul participă la luptă ca voluntar, de bună-voie, susţinându-l pe rege. S-ar putea de asemenea înţelege că aduce jertfe de bună voie, în mod spontan, în ziua "puterii regelui", cu ocazia victoriei. Dacă însă şi acest termen este revocalizat, în nedivot, de la nadiv care înseamnă "nobil", atunci s-ar putea înţelege prin pluralul feminin o noţiune abstractă, "nobilitate", "stăpânire". Septuaginta citeşte de altfel "cu tine este stăpânirea". Kraus consideră că se referă la nobili în sens colectiv, care îl însoţeau pe rege (Hans-Joachim Kraus, Psalms 60-150, trad. Hilton C. Oswald, Fortress Press, Minneapolis, 1993, p. 350).

Şi următoarea sintagmă este problematică. Ea înseamnă într-adevăr "în ziua puterii tale (heilekha)", fapt confirmat şi de Septuaginta (en hemera tes dynameos). Dar pentru că în continuare o altă lectură vede ca subiect naşterea specială a regelui, s-a propus corectarea "în ziua naşterii tale (holalkha)".

Expresia "în strălucirile sfinţeniei" s-ar putea referi la teofanie. În Psalmul 28:2 şi 95:8 se spune: "Închinaţi-vă înaintea Domnului cu strălucirea sfinţeniei", Cornilescu traducând ultima partea "îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!" (Sinodala urmează Septuagintei, "în curtea cea sfântă", citind în loc de hadar, "strălucire", "slavă", heder "încăpere"). Aici strălucirile sfinţeniei sunt înţelese ca referindu-se la veşmintele preoţilor, care astfel împodobiţi se apropie de sanctuar pentru a-I sluji lui Dumnezeu (Leslie C. Allen, Psalms 101-150, revised, Word Books, Dallas, 2002, WBC 21, p. 110). Septuaginta traduce prin en tais lamprotesin ton hagion, "în strălucirea celor sfinte" sau "a sfinţilor tăi". Ultima variantă este cea preferată de Biblia sinodală ("întru strălucirile sfinţilor Tăi"). În greacă ton hagion poate fi înţeles fie ca neutru (cele sfinte), fie ca masculin (sfinţii). Traducerea românească tinde să prefere aplicarea versetului la comuniunea sfinţilor, aşa cum face de altfel şi în textul din Sf. Liturghie când se adaugă căldura (apa caldă) în Sfântul potir "căldura sfinţilor Tăi" (mai corect "căldura sfintelor Tale").

Litere diferite

Symmachus şi Fer. Ieronim citesc însă beharerey în loc de behadrey, pentru că literele ebraice d (dalet) şi r (reş) seamănă foarte mult. Se ajunge astfel la varianta "în munţii sfinţeniei", ceea ce aminteşte de expresia "muntele sfinţeniei mele", adică "muntele meu cel sfânt" care apare în Psalmul 2:6, dar şi în multe alte locuri referindu-se la muntele Templului din Ierusalim. De altfel, în Psalmul 86:1 "temelia Sionului pe munţii cei sfinţi", Textul ebraic are chiar formula de plural, beharerey qodeş, identică practic cu corectura propusă.

Nici sintagma următoare, "din pântecele zorilor" nu este scutită de probleme. În textul ebraic apare un termen unicat (hapax legomenon, citit o singură dată), anume mişhar, a cărui semnificaţie nu se cunoaşte exact. El este însă apropiat de şahar, "zori", "auroră", şi de aceea este tradus ca atare. Prezenţa literei m în faţă a fost interpretată de alţii ca prepoziţia min "de", "de la", "înainte de". Septuaginta traduce de exemplu "din pântece, mai înainte de luceafăr" (ek gastros pro heosphorou), ca şi Vulgata (ex utero ante luciferum), identificând zorile de aici cu luceafărul fiu al zorilor (Heylel ben Şahar, "Luceafărul ce răsare dimineaţa" greacă) din Isaia 14:12. Pântecele ar fi chiar cel al divinităţii, ideea înscriindu-se în aceeaşi categorie a naşterii ca şi ceilalţi termeni: holalkha şi, aşa cum vom vedea, ultimul, yelidtikha.

Roua şi naşterea

Următorul grup de cuvinte, lekha tal, a fost pur şi simplu sărit la traducere de Septuaginta. Probabil că traducătorul nu i-a găsit nici un sens cât de cât logic şi a abandonat orice tentativă de transpunere, sau s-ar putea ca nici să nu-l fi avut în varianta textuală pe care o folosea. S-ar traduce, în maniera de vocalizare masoretică, "a ta este roua" sau "spre tine (cade) roua". Faptul că este prezentă imaginea despre rouă ar susţine varianta cu "munţii cei sfinţi", dar şi cea cu "zorile" în cazul lui mişhar, pentru că într-adevăr ivirea zorilor şi dimineaţa reprezintă timpul în care roua cade, în special în regiunile muntoase. O emendare (corectare) a fost însă propusă: contopirea celor două cuvinte şi citirea ketal "ca roua".

Ultimul termen este înţeles în Textul masoretic ca "tinereţea ta" (yalduteikha), dar aceeaşi configuraţie consonantică poate fi vocalizată yelidtikha "te-am născut", aşa cum a citit Septuaginta (exegennesa se) şi Vulgata (genui te). Expresia se regăseşte în Psalmul 2:7: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut (yelidtikha)". De altfel, Psalmul 109 şi Psalmul 2 au multe în comun. Ambii vorbesc despre rolul regelui din Sion, "muntele sfinţeniei". Înscăunarea regelui este văzută ca o naştere de către Dumnezeu. Dacă în Psalmul 2 regele este numit "fiul Meu", în Psalmul 109:3 naşterea este sugerată prin "din pântece", dar şi de eventualele corecturi holalkha şi respectiv yelidtikha.

Variante de traducere

Înţelegerea textului a dat bătăi de cap traducătorilor. Targumul la Psalmi redă: "Poporul tău sunt aceia din casa lui Israel care se dăruiesc ei înşişi pentru Tora (Lege); vei fi ajutat în ziua în care te războieşti cu ei şcu vrăjmaşiiţ; în strălucirile sfinţeniei milele lui Dumnezeu vor veni la tine ca şi căderea de rouă, iar odraslele tale vor sălăşlui în siguranţă". Pe lângă lărgirea considerabilă a textului prin adaosuri explicative, se observă înţelegerea lui rehem, "pântece" ca rahamim "milă", ambele cuvinte având acelaşi radical.

Dar şi traducerile moderne au fost descumpănite în faţa acestui verset.

Tanakhul tradus în 1985 de Jewish Publication Society merge foarte strâns pe varianta masoretică: "Poporul tău se apropie de bună voie în ziua luptei tale. În sfinţenie slăvită, din pântece, din zori, a ta este roua tinereţii". Sensul ar fi acela de suport necondiţionat al regelui în bătălie. Toţi oştenii, de la mic până la mare, dar în special tinerii (roua tinereţii) vin la chemarea regelui. "Din pântece" s-ar referi astfel fie la determinarea şi vitejia oştenilor încă de la naştere, fie ca o metaforă la participarea tuturor, inclusiv a copiilor, la lupta slăvită.

Traduction Oecuménique de la Bible propune: "Poporul tău este voluntar în ziua când apare puterea ta. Cu strălucire sfântă, din locul unde se naşte aurora vine la tine roua tinereţii". Şi aici se urmează înţelegerea masoretică, atât că se încearcă o adaptare a sensului. New Revised Standard Version traduce: "Poporul tău se va oferi de bună voie în ziua când îţi vei conduce armata pe munţii cei sfinţi. Din pântecele dimineţii, ca roua, tineretul tău va veni la tine". Se preferă şi aici direcţia ebraizantă, atât că sunt acceptate unele corecturi (munţii sfinţeniei, ca roua).

În spaţiul românesc, Dumitru Cornilescu traduce urmând lecţiunii masoretice: "Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua".

La Bible de Jérusalem amestecă însă şi lecţiuni din Septuaginta: "A ta este stăpânirea în ziua naşterii tale, slăvirile sfinte din pântece, din zorii tinereţii tale". Textul s-ar referi astfel nu la bătălia regelui ajutat de întregul popor, cât la drepturile sale regale de la naştere, din pântece. La noi, Gala Galaction propune: "În ziua biruinţei tale, poporul tău va fi cu tine, împodobit cu sfinţenie; din pântece, mai nainte de luceafăr, te-am născut", urmând aşadar Textul masoretic în prima parte, dar Septuaginta în a doua.

Biblia sinodală traduce întregul verset după Septuaginta, ca şi cea din 1914 sau Biblia IPS Anania, pentru că varianta ei este mult mai deschisă la interpretările mesianice. Discursul divin este aplicat nu doar regelui din Ierusalim, în chip metaforic (naşterea ca adopţie divină la înscăunare), ci în chip deplin lui Hristos, Cel Născut din Tatăl "mai înainte de Luceafăr", adică din veci.

Varianta ebraică nu înseamnă deloc o modificare anticreştină. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, masoreţii ar fi trebuit să modifice şi alte texte, începând chiar cu Psalmul 2, care se referă chiar în vocalizarea masoretică la naşterea divină. De fapt, aveam de-a face în Psalmul 109:3 cu un text transmis foarte corupt, pe care tradiţiile ulterioare, atât cele de copişti, cât şi cele de traducători, au încercat disperat să-l facă inteligibil. Ambele variante rămân normative şi inspirate, la fel ca şi combinarea lor în diverse grade.