Elemente ale Ortodoxiei Sfântului Ioan Casian

Pentru că Duminica Ortodoxiei, prima din Postul Mare, din acest an, 2026, este în imediata apropiere a sărbătorii Sfântului Ioan ­Casian (28 februarie), am găsit de cuviință să aduc în prim plan un aspect important, dar poate trecut cu vederea din teologia Sfântului ­Ioan Casian: raportul dintre mărturisire, simbol și credință, care, ­împreună, duc la ceea ce numim noi: dreapta credință sau Ortodoxia. 

În momentul în care Sfântul Ioan Casian a scris cele trei cărți (Așezămintele mănăstirești, Convorbirile du­hov­nicești și Despre Întruparea Domnului - Contra lui Nestorie), toate la diferite solicitări, adică în intervalul 418-430, toate elementele esențiale ale învăță­turilor și dogmelor creștine erau deja în atenția părinților și scriitorilor creștini. În primele cinci secole deja au existat mult mai multe nuanțe în certurile și dezbaterile teologice decât într-o discuție așezată, pașnică și tradițională asupra dumnezeirii Mântuitorului Hristos, asupra realității Întrupării și a unirii firii dumne­zeiești cu firea omenească în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Fiecare dintre aceste adevăruri, sus-amintite, fusese deja atacat și apărat, dezbătut, nuanțat și nu în cele din urmă formulat în termeni uneori aproximativi, dar, ulterior, la Sinoadele Ecumenice în cuvinte precise care nu au lăsat loc de interpretări.

Despre Întruparea Domnului - Contra lui Nestorie, tratatul despre Mântuitorul Hristos, dar și despre Maica Domnului este alcătuit din şapte cărți sau părți, capitole. Primele cinci cărți sunt, de fapt, cinci capitole care au fost construite având o bogată ar­gumentație biblică. Din cartea a șasea, Sfântul Ioan Casian invocă alt fel de mărturii în construcția sa hristologică și mariologică - simbolul de credință antiohian, cartea a șaptea fiind rezervată mărturiilor Sfinților Părinți atât din Occident, cât și din Orient. Și aici ajungem la acea legătură despre care aminteam: simbolul înseamnă mărturisire de credință adevărată, ortodoxă. Este deosebit de important pentru Sfântul Ioan Casian, analizând scrierile sale, să arate că prin intermediul simbolului de credință antiohian și printr-o antologie de la părinţi, Hristos este Dumnezeu și că Fecioara Maria era Theotokos și, pentru a realiza acest lucru, el face trimitere la anumite afir­mații - mărturisiri de credință, și nu neapărat cu ajutorul de­monstrațiilor.

Totul se strânge în simbol într-o scurtime desăvârșită

Cuvântul „symbolos” (simbol) joacă un rol important pentru Sfântul Ioan Casian deoarece mărturisirea de credință a unui sinod - simbolul are o valoare imensă, fiind, de fapt, mărturia Bisericii. „Simbolul credinței, după cum știi, are înțelesul de culegere prescurtată, căci în gre­cește se spune «symbolos», ceea ce în latinește este «collatio» (adunare, convorbire), iar collatio se zice pentru că, adunată fiind într-una de către apostolii Domnului cre­dința întregii religii sobor­nicești, tot ce se revarsă ­într-o nesfârșită mulțime prin întregul corp al cărților dumne­zeiești, totul se strânge în simbol într-o scurtime desă­vârșită”, amintește Sfântul Ioan Casian (Despre Întruparea Domnului VI, III, 3, PSB 57, p. 836).

Ce înseamnă de fapt simbol și cum este el folosit de Sfântul Ioan Casian? Pot fi distinse două no­țiuni ce fac trimitere la aceeași realitate practică: simbolul înțeles ca regulă a credinței (regula fidei), adică o formulare teologică (alcătuită la un sinod, de regulă), având rolul de ghid, îndrumar teologic împotriva ereziilor vremii, iar a doua noțiune, simbol în sensul de formulare de credință dezvoltată cu scopul precis de a servi catehumenilor în timpul ritualului baptismal. În această schemă logică trebuie înțeleasă afirmația sau, mai bine spus, rechizitoriul, monahului scit, împotriva lui ­Nestorie: „Așadar, ce spune simbolul, sau ce ai spus tu însuți în simbol? Că Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care au fost create veacurile și s-au făcut toate, El Același pentru noi a venit și S-a născut din Fecioara Maria. De vreme ce ai spus că Dumnezeu S-a născut din Maria, cum tăgăduiești că Maria este mama lui Dumnezeu? De vreme ce ai spus că Dumnezeu a venit, cum tăgăduiești acum că este Dumnezeu Cel Care a venit?” (Despre Întruparea Domnului, VI, X, 3-4, PSB 57, p. 843).

Aceste particularități ale Simbolului de credință în viziunea Sfântului Ioan Casian pot fi apropiate de ceea ce înțelegea Sfântul Vasile cel Mare când făcea referire la ceea ce mărturiseau creștinii din Capadocia ca fiind „plinătatea dogmelor cu recu­noștință primite din lumina Evangheliei”. Argu­mentația Sfân­tului Ioan Casian merge mai departe afirmând chiar că Nestorie prigonea credința întregii Biserici, credință exprimată pe scurt prin simbolul de credință, în care se află autoritatea lui Dumnezeu: „În glas auzim pe Iisus, în slavă vedem pe Dumnezeu. Ce avem de făcut altceva, decât să credem că într-una și aceeași substanță (ut in una eademque substantia deum et Iesum esse) este Dumnezeu și Iisus? Vreau totuși să-ți mai spun ceva despre aceasta. Spune-mi, te rog, dacă acum ție, care prigo­nești credința întregii Biserici, ți s-ar arăta ceea ce i s-a arătat atunci apostolului neștiutor, dacă te-ar înconjura pe ne­așteptate și fără grijă acea străfulgerare și îngrozindu-te strălucirea unei lumini orbitoare te-ai așterne la pământ și ai zăcea în întunericul ochilor și al rătăcirilor tale, pe care le-ar mări spaima imen­să și de negrăit a minții” ­(Despre Întruparea Domnului, III, VI, 4, PSB 57, pp. 792-793).

Simbolul spune, continuă Sfântul Ioan Casian: „Din El - adică din Tatăl - născut, iar nu făcut, mai înainte de toți vecii”. Acesta a spus simbolul prin tine, aceasta ai spus și tu prin simbol, că Iisus Hristos din Tatăl a fost născut, iar nu făcut, mai înainte de toți vecii. Oare spune simbolul vreo vedenie din acestea care ți se arată ție, în starea de boală în care te găsești? Ce ai spus oare tu însuți? Unde este aici statuia, unde este unealta ta muzicală? Îți spun, a ta este, departe de a altuia decât de a ta. Afirmându-L pe Domnul Iisus Hristos ca o statuie, socotești că trebuie adorat nu fiindcă este Dumnezeu, ci fiindcă este Chipul lui Dumnezeu și, făcând din Domnul slavei o unealtă muzicală, Îl hulești spunând că trebuie cinstit nu pentru Sine, ci pentru ceea ce, așa zicând, suflă și răsună în unealtă (Sfântul Ioan Casian, ­Despre Întruparea Domnului, VI, 6, 5, PSB 57, p. 839).

Credința are o expresie simplă

Autorul merge chiar mai departe, extrem am spune noi astăzi, când scrie: „Pierzând simbolul de credință, ai pierdut tot ce ai fost” (Sfântul Ioan Casian, Despre Întruparea Domnului, VI, VI, 4, PSB 57, p. 839). Adică Sfântul Ioan Casian definește simbolul ca fiind cerința identității creștine, cerința învățăturii ortodoxe și caută să-l aducă la această credință pe Nestorie, credință pe care, spune el, Nestorie a lăsat-o în urmă. Prin definirea simbolului în ceea ce privește mărturisirea de credință, Casian înțelege în cheia Bisericii primare simbolul și se apropie din nou de Rufin, arătând, apoi, că credința are o expresie simplă.

În schimb, la Sfântul Ioan ­Casian termenul Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu, nu are doar un sens mariologic strict, ci, de asemenea și, mai presus, un sens hristologic. Sfântul Ioan ­Casian face acelaşi lucru pentru expresia „Născătoare de Dumnezeu”, apărând-o atât pentru creș­tinii occidentali (o explicitează pentru curia romană și pentru Episcopul Romei din acea vreme, Celestin), cât și pentru cei din Constantinopol. De altfel, explicația Sfântului Ioan Casian legată de titlul atribuit Maicii Domnului, Theotokos, face apel și la ideea de mărturisire. „Pierzând credința simbolului, ai pierdut tot ce erai mai înainte. Tainele preoției și ale mântuirii se găseau în adevărul simbolului. Crezi că-l tăgăduiești numai pe el? Pe tine, îți spun, pe tine te-ai tăgăduit” (Sfântul Ioan Casian, Despre Întruparea Domnului, VI, VI, 2, PSB 57, p. 839).

Încheind, amintesc de faptul că Sfântul Ilarie de Poitiers, citat de Sfântul Ioan Casian, își încheie Tratatul despre Sfânta Treime (XII, 57) cu o rugăciune în care evidențiază rolul Simbolului și al mărturisirii în păstrarea legăturii cu Biserica și cu Botezul - Taina prin care a devenit mădular al trupului tainic al lui Hristos: „Păstrează-mi, te rog, fără întinăciune, această credință ortodoxă ce e în mine, și până la ieșirea sufletului meu, dă-mi glas să spun ceea ce știu, ceea ce am mărturisit în Simbolul renașterii mele, că am fost botezat în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh”.