Pocăinţa, postul şi calea îndumnezeirii

Acum, în timpul Postului Mare, nevoia noastră de pocăinţă se intensifică prin modele ce ne sunt aşezate îna­inte de imnografia şi imonologia Triodului, care culminează cu filele Vieţii Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Creştinul este îndemnat la pocăinţă, iar aceasta îi stă la îndemână prin Taina Sfintei Spovedanii, în care Dumnezeu ne iartă păcatele prin preotul duhovnic, în faţa căruia ne mărturisim greşelile. Preotul este un martor, după cum ne spune rugăciunea: „Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă. Deci, nu te ruşina, nici nu te teme ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată, şi sfânta Lui icoană este înaintea noastră. Iar eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, să ştii că toate păcatele de două ori le vei avea; ia seama, dar, de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat”. De aici înţelegem că mărturisirea trebuie să fie completă pentru a ne vindeca de patimi şi a primi iertarea păcatelor.

Această taină este numită şi a pocăinţei, deoarece cel care se spovedeşte se aşază cu smerenie şi părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cu dorinţa de a nu le mai repeta. Recunoaşterea păcatelor în Taina Mărturisirii aduce vindecare sufletească celui ce primeşte iertare de la preotul duhovnic pentru care el se roagă: „Stăpâne Doamne, Dumnezeule, Cel ce eşti mântuirea robilor Tăi, Milostive, Îndurate şi îndelung-Răbdătorule, Căruia Îţi pare rău de răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, Însuţi şi acum milostiveşte-Te asupra robului Tău şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi dezlegare, iertându-i lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. Împacă-l şi-l uneşte pe dânsul cu Sfânta Ta Biserică în Iisus Hristos, Domnul nostru, cu Care împreună Ţi Se cuvine stăpânire şi mare cuviinţă în veci. Amin”.

Prin Taina Spovedaniei creştinul primeşte chipul pocăinţei, i se iartă păcatele, se împacă şi se uneşte cu Biserica, de care s-a îndepărtat prin păcat.

Roadele pocăinţei sunt virtuţi prin care urcăm pe scara desăvârşirii creştine. Pentru că, după cum spune părintele Petroniu Tănase, „pocăinţa ne deschide calea cea nesfârşită a îndumnezeirii”. Acum, în post, trebuie să intensificăm pocăinţa noastră şi să ne spovedim mai des, pentru a putea să ne bucurăm de întâlnirea cu Hristos Euharistic prin Taina Sfintei Împărtăşanii.