Într-o lume parcă din ce în ce mai confuză, din care valorile creștine sunt estropiate tot mai mult, avem încrustată în Duminica a 5-a din Postul cel Mare o uluitoare efigie a căinței, o icoană liturgică a
Într-o lume parcă din ce în ce mai confuză, din care valorile creștine sunt estropiate tot mai mult, avem încrustată în Duminica a 5-a din Postul cel Mare o uluitoare efigie a căinței, o icoană liturgică a
Duminica a 5-a din Postul Mare (A Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca) Luca 7, 36-50 În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi
Ne îndreptăm cu pași repezi spre praznicul Învierii Domnului, spre Taina Paștilor și iată că Biserica, prin lecturile liturgice, ne propune un model de golire și abandonare de sine: Sfânta Maria
Patericul ni-l arată pe avva Sisoe în diferite momente ale vieții sale, inclusiv pe patul morții. Iar clipa aceasta este una crucială, pentru că reprezintă punctul de întâlnire cu veșnicia, prin intermediul
Simeon Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii, Cuvântul I, Ed. Deisis, Sibiu, 2009, pp. 24-25 „Ai păcătuit? Pocăiește-te! Nu mai adăuga! Pune început și pocăiește-te pentru cele trecute. Spune-I
Spațiul contemporan influențat de procesul efemer al împlinirii profesionale ne prezintă o lume apropiată de viața religioasă, dar, paradoxal, tributară unui apetit continuu pentru satisfacerea plăcerilor. În
Duminica a patra din perioada Triodului ce precede Postul Mare ne pune înainte tema izgonirii lui Adam din Rai pentru nepostire, iar noi suntem îndemnaţi la postire pentru mântuire. Sinaxarul ne spune că pomenirea
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Despre înălțarea minții, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 319 „Să ne aducem aminte de păcatele noastre, dar să nu deznădăjduim
Iubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v-o scriu. În ele caut să trezesc, în amintirea voastră, dreapta voastră judecată, ca să vă aduceți aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de
Într-o lume şi vreme în care se vorbeşte tot mai des despre Inteligenţa artificială (AI) şi beneficiile aduse omenirii de aceasta, în care AI ia locul într-un mod perfid darului lui Dumnezeu - gândirii umane
În Pateric există un cuvânt: „Multe sunt vicleșugurile diavolului [...]. Prin sănătate biruit fiind, cu boală îngreuiază trupul. [...] Căci [prin] anumite boli prea grele, fără voie, încearcă să facă
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 128 „Nimeni nu poate vedea soarele dacă doarme și nici nu-și poate bucura privirile cu
Se poate observa faptul că de‑a lungul istoriei, dar în special în vremurile moderne, anumite expresii biblice consacrate sunt confiscate în spațiul laic și ajung să exprime realități de o cu totul altă
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creştinilor, XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 46 „Pentru ce am mai aminti aici de mulțimea nenumărată a celor
Marii Părinți ai Patericului se caracterizează și printr-o mare încredere în mila lui Dumnezeu, care nu este închisă în felurite reglementări aspre și aride. Cu toate acestea, marii bătrâni nu diminuează
Origen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia XXIII, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 196-197 „(...) Să vedem înțelesul cuvintelor: Ce-Mi veți aduce la sărbătorile Mele?
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a III-a, Convorbirea cu părintele Pinufius, Cap. VIII, 1-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 659-660 „Domnul spune:
Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al VII-lea, 62-63, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 163-165 „Plânsul cel după Dumnezeu este întristarea unui suflet îndurerat, este pornirea inimii de a
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omlii la Matei, Omilia LXVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 777-778 „Dacă vrei să cobori la izvor, nimeni nu te împiedică. Harul nu se termină,
La avva Pafnutie se găsește una dintre povestirile din Pateric în care este teribil de multă nădejde, dar și realism în ceea ce privește natura umană. Împreună cu avva Pafnutie, la Sketis, locuia un frate
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 170 „Spune-ți (…) păcatele tale unul câte unul, ca să ştii pentru care păcate iei