Lupta omului pentru sfințenie, pentru întoarcerea la Dumnezeu, rămâne cea mai înaltă chemare a existenței omenești. Ce am putea afla mai de preț decât dobândirea asemănării cu Dumnezeu? Omul a fost creat
04 Iun, 2026
x
Lupta omului pentru sfințenie, pentru întoarcerea la Dumnezeu, rămâne cea mai înaltă chemare a existenței omenești. Ce am putea afla mai de preț decât dobândirea asemănării cu Dumnezeu? Omul a fost creat
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Trăim într-o vreme a ierarhiilor de tot felul, poate de aici și ispita de a clasifica lecturile după impactul pe care l-au adus în propriile căutări existențiale, iar, din acest punct de vedere, cartea
Începutul activității mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos coincide cu propovăduirea Evangheliei și începutul transmiterii mesajului mântuitor: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu
Iubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v-o scriu. În ele caut să trezesc, în amintirea voastră, dreapta voastră judecată, ca să vă aduceți aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de
Pocăința se află, cu siguranță, în centrul spiritualității creștine. Și totuși, este foarte dificil să surprindem înțelesul ei lăuntric. Pocăința, ne spune Sfântul Ioan Scărarul, este
Creştinul are ca scop al vieţii sale mântuirea. Toate eforturile existenţei noastre creştine trebuie să se concentreze pe dobândirea acestui ţel. De aceea, în fiecare zi ne inspirăm din vieţile sfinţilor, car
Timpul este una dintre cele mai mari taine ale vieții omenești. Nu poate fi atins, nu poate fi oprit, nu poate fi întors înapoi. Și totuși, omul îl simte, îl trăiește, îl pierde sau îl câștigă; începe
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omlii la Matei, Omilia LXVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 777-778 „Dacă vrei să cobori la izvor, nimeni nu te împiedică. Harul nu se termină,
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Despre înălțarea minții, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 319 „Să ne aducem aminte de păcatele noastre, dar să nu deznădăjduim
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creştinilor, XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 46 „Pentru ce am mai aminti aici de mulțimea nenumărată a celor
Cum fiind ascuns, privești și observi toate, cum nu ești văzut de noi, dar ne vezi pe noi toți? Dar nu pe toți pe cei pe care-i vezi îi și cunoști, Dumnezeul meu, ci numai pe cei ce Te iubesc îi cunoști iubindu-i ca un prieten (I Corinteni 8, 3; Proverbe 8, 17) și mai cu seamă acestora Te arăți (Ioan 14, 21)
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 128 „Nimeni nu poate vedea soarele dacă doarme și nici nu-și poate bucura privirile cu
Simeon Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii, Cuvântul I, Ed. Deisis, Sibiu, 2009, pp. 24-25 „Ai păcătuit? Pocăiește-te! Nu mai adăuga! Pune început și pocăiește-te pentru cele trecute. Spune-I
Origen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia XXIII, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 196-197 „(...) Să vedem înțelesul cuvintelor: Ce-Mi veți aduce la sărbătorile Mele?
Postul Sfintelor Paşti în care ne aflăm este un timp al ascezei şi al pocăinţei. Acum suntem pe drumul pocăinţei pe care îl unim cu postirea noastră pentru a ajunge în Săptămâna Mare, când vom fi alături
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 170-171 „Cel mai bun lucru este să nu păcătuiești, iar dacă păcătuiești, să simți
Zilele Păresimilor, îndeosebi cele dintâi și, mai apoi, săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului ne cheamă la o adâncă cercetare lăuntrică. Prin rugăciune, cântare, lecturi, postire, dar mai
Perioada postului este văzută ca un timp de restaurare a relației dintre om și Dumnezeu care a fost alterată de păcat. Prin post, credinciosul își cere iertare pentru greșelile sale și își exprimă dorința sinceră de a se întoarce în brațele Tatălui ceresc. În această perioadă nu doar că se renunță la alimente, dar se încurajează și o mai mare deschidere către ceilalți: iertarea aproapelui, faptele bune, milostenia și lucrarea tuturor virtuților. Postul devine o formă de reconciliere nu doar cu Dumnezeu, ci și cu semenii, pregătindu-l pe credincios pentru a primi binecuvântarea divină.
În prima zi a Sfântului și Marelui Post, în sfintele lăcașuri ale Patriarhiei Române a fost oficiată slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a fost citită prima parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul, capodoperă a liricii ascetice. În Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, rânduiala a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit un bogat cuvânt de învățătură, explicând rostul postului în viața Bisericii și a creștinului.
Lumea în care trăim este adesea zdruncinată de tumultul grijilor cotidiene, de preocupările egoiste pe plan profesional și de acumularea morbidă de factură pecuniară. De aceea, pentru omul contemporan atras de
