Sărbătorind Botezul Domnului, sărbătorim botezul nostru

Pe 14 ianuarie este ziua în care se face odovania sărbătorii ­împărăteşti a Botezului Domnului. În această dată se încheie zilele în care am prăznuit Dumnezeiasca Arătare a Domnului nostru Iisus Hristos la Iordan. Este bine să vedem ce am sărbătorit în aceste zile binecuvântate ale Bobotezei când am ­cântat troparul atât de cunoscut creştinilor: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea ­Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!”

Începând cu 6 ianuarie şi până la 14 ianuarie, Bi­serica Ortodoxă sărbă­toreşte Botezul Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru ­Iisus Hristos. Acest praznic împă­rătesc poartă şi numele de Teofanie sau Epifanie şi se referă la „Sfânta şi dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, după cum consemnează Sinaxarul. Popular, această sărbătoare poartă şi numele de Bobotează. Toate aceste denumiri marchează Arătarea Domnului, la vârsta de 30 de ani, la râul Iordan, unde este botezat de Sfântul Proroc Ioan.

Acesta este momentul în care Hristos Domnul Se arată lumii ca Fiul lui Dumnezeu. Este şi ziua în care Sfânta Treime Se arată la Iordan: „Iisus a venit din Nazaretul Galileei şi S-a botezat în Iordan de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu Cel ­iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 1, 9-11). Teologia ortodoxă identifică în glasul din ceruri pe Dumnezeu Tatăl, porumbelul este Dumnezeu Duhul Sfânt, iar Cel care Se botează este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat ca să ne răscumpere din blestemul păcatului strămoşesc. Astfel, la Epifanie sunt prezente toate Persoanele Preasfintei Treimi. Tatăl și Duhul Sfânt dau mărturie că Cel ce se botează este Fiul lui Dumnezeu.

Prin Botezul în Iordan, Mântuitorul Iisus Hristos vestește lumii că o va izbăvi din robia morții adusă asupra neamului omenesc de păcatul protopărinților Adam și ­Eva. Părinții Bisericii interpretează afundarea Domnului Hristos în apele Iordanului ca un semn al viitoarei Sale pogorâri cu sufletul la iad, după jertfa Sa de pe Cruce și șederea Sa cu trupul în mormânt. Cufundarea Lui în apă arată călcarea puterii demonilor prin moartea și îngroparea Sa, iar ieșirea din apele Iordanului vestește Învierea Sa și înălțarea la cer a neamului omenesc curățit de păcatul strămoşesc. La Botezul Domnului, cerurile închise până atunci se ­deschid pentru a vesti lumii că în apele Iordanului este Fiul lui Dumnezeu venit în lume ca să ne mântuiască.

Perioada de serbare a Bobotezei este un timp în care ne gândim la importanţa momentului Arătării Domnului la Iordan în perspectiva activităţii Sale mesianice. În aceeaşi măsură cugetăm şi la botezul nostru, mai ales la scopul vieţii noastre după ce am devenit creştini, şi anume dobândirea sfinţeniei. Astfel putem spune că, sărbătorind Bote­zul Domnului, sărbătorim botezul nostru.

Prin botez omul se naşte pentru a doua oară, luminându-se cu harul Duhului Sfânt pe care-L primeşte prin întreita afundare, în numele Persoanelor Preasfintei Treimi, în apa sfinţită din cristelniţă, imitând modul afundării Domnului în Iordan, înainte de a începe propo­văduirea Evangheliei. Prin întreita afundare, ne-am îngropat şi am ­înviat cu Hristos, după cuvântul ­Sfântului Apostol Pavel: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 3-4).

De aceea, imediat după ce am fost botezaţi, se aprinde lumânarea ce arată că ne-am luminat întru Hristos, mărturisind moartea şi Învierea Lui ce ne-au dăruit viaţa veşnică, la care suntem chemaţi să ajungem prin botez.

Primind Taina Botezului, ne-am luminat cu harul Duhului Sfânt, de aceea imediat după întreita afundare în numele Persoanelor Preasfintei Treimi suntem pecetlu­iţi cu Sfântul şi Marele Mir, prin Taina Mirungerii, iar la finalul ­slujbei în care am fost botezaţi ne unim cu Hristos prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui, prin ­Sfânta Taină a Euharistiei.

Pentru noi, cei care am fost botezaţi, zilele serbării Botezului Domnului sunt un timp al bucuriei, în care aprofundăm importanţa botezului nostru pentru dobândirea mântuirii şi a vieţii veşnice, pentru că de la Sfântul Apostol Pavel ştim: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27).

Îmbrăcându-ne prin botez cu Hristos, nădăjduim să ne petrecem această viaţă în credinţă şi fapte bune, pentru a ne bucura de Împărăţia cea nepieritoare adusă nouă de Jertfa şi Învierea lui Hristos.

În final să nu uităm că în aceste zile ale praznicului Bobotezei (6-14 ianuarie) luăm Agheasmă Mare, adică apa sfinţită în Ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnului (5 şi 6 ianuarie). Această apă sfinţită de Bobotează, pe care o numim Agheasmă Mare, este „purtătoare a puterii mântuitoare a harului lui Hristos, a binecuvântării Iordanului”, după cum arată părintele Makarios Simonopetritul, pentru că ea este „izvor de nestricăciune, dar de sfinţire, vindecare de boli, demonilor pieire, îndepărtare pu­terilor celor potrivnice, plină de ­putere îngerească”, după cum ne arată rugăciunile de la slujba ­Aghesmei Mari.

Imnografia ne îndeamnă să „luăm apa (sfinţită) cu veselie”, deoarece ştim „că celor ce o iau cu credinţă, în chip nevăzut”, primesc darul Duhului de la Hristos Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre. El, botezându-Se în Iordan, „firea apelor a sfinţit” şi, ieşind din apă, a „înnoit şi zidit din nou pe om, care era învechit de păcate”, iar prin Jertfa şi Învierea Sa ne-a dăruit Împărăţia cerurilor.