Saul și Caiafa - profeți pentru o zi

„Şi i s-a spus lui Saul: «Iată David este la Naiotul Ramei!». Şi a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut aceştia ceata prorocilor prorocind şi pe Samuel povăţuindu-i, S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul şi au început şi ei a proroci. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alţi slujitori, dar şi aceştia au început a proroci. Apoi Saul a trimis al treilea rând de slujitori şi începură şi aceştia să prorocească. Mâniindu-se, în sfârşit, Saul a plecat el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat şi a zis: «Unde sunt Samuel şi David?». Şi i s-a spus: «Iată aici în Naiotul Ramei». Şi a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a prorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: «Au doară şi Saul este printre proroci?»” (I Regi 19, 19-24). 

„Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus. Deci, arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua și ţara, şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care era arhiereul anului aceluia, le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot ­neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam, și nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți (împrăştiaţi)” (Ioan 11, 45-52).

Duhul lui Dumnezeu se pogoară peste cei dintâi slujitori trimiși de către regele Saul ca să-l prindă pe David, care găsise adăpost la părintele său duhovnicesc, prorocul Samuel, în Naiotul Ramei. Și aceștia au început a proroci, când au văzut ceata prorocilor prorocind și pe marele proroc Samuel povățuindu-i și îndrumându-i pe calea lui Dumnezeu. Aflând Saul despre acest lucru, a trimis alți slujitori ca să-l prindă pe David, dar și aceștia au început a proroci, prin Duhul Sfânt. Cu cel de-al treilea rând de slujitori regali trimiși de Saul, ca să-l prindă pe David la Naiotul Ramei, s-a petrecut la fel. Cele trei grupuri de slujitori trimise de către Saul ca să-l prindă pe David se aseamănă, într-un fel, cu cele trei cete de câte cincizeci de oameni, trimise de către regele Ohozia al lui Israel, fiul regelui idolatru Ahab și al reginei Izabela, ca să-l prindă pe Sfântul proroc Ilie Tesviteanul, care se afla pe munte, în isihie și rugăciune neîntreruptă; peste cele dintâi două cete și peste căpeteniile lor, marele proroc pogorând foc mistuitor din cer, de cea de-a treia milostivindu-se, datorită smereniei căpeteniei lor și rugăciunii acestuia, prin plecarea genunchilor (IV Regi 1, 9-15).

Saul a prorocit înaintea lui Samuel

Mâniindu-se Saul, plecă el însuși la Rama, în cele din urmă, ca să-l prindă pe David, ajungând la izvorul cel mare din Soco. Acolo află Saul că David și Samuel se află la Naiotul Ramei. Plecând la drum spre Naiotul Ramei, „pe cale s-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei”. (Așa avea să se întâmple și cu Saul din Tars, pe drumul Damascului!) Dezbrăcându-se de hainele sale, Saul a prorocit îna­intea lui Samuel, cel care-l unsese odinioară rege, șezând dezbrăcat o zi și o noapte - precum Nabucodonosor mai târziu, vreme de șapte ani (cf. Daniel 4, 20-31). De aceea se zice: „Oare și Saul este printre proroci?” (I Regi 19, 24) - printre Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel; printre Osea, Amos, Iona, Zaharia sau Maleahi? Nu știm ce cuvinte au zburat pe fereastra deschisă de Duhul lui Dumnezeu din sufletul regelui Saul înspre zările veșniciei și ce viziuni i se vor fi descoperit, în vremea cât a fost „proroc pentru o zi și o noapte”. Aceasta rămâne o taină pe veci pecetluită și necunoscută.

După aproximativ 10 veacuri, de la aceste întâmplări biblice, după învierea lui Lazăr din morți, din Sâmbăta Floriilor, Caiafa, marele „arhiereu al anului aceluia” - al Răstignirii pe Cruce, al Învierii din morți, Înălțării la cer și al Pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime -, a rostit o profeție în sinedriul de la începutul Săptămânii Patimilor, întru totul corectă și adevărată, călăuzit și inspirat de Același Duh Sfânt, zicând: „Voi nu știți nimic, nici nu cugetați că este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci fiind arhiereu al anului aceluia a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam și nu numai pentru neam ci și ca să adune pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți” (sau împrăștiați) (Ioan 11, 49-52). Fiind urmaș peste veacuri al lui Aaron, marele arhiereu al lui Israel și frate al lui Moise, ceva din duhul acestuia a vorbit prin gura lui Caiafa; o ramură din toiagul cel înflorit al lui Aaron, păstrat în Chivotul Sfânt din Sfânta Sfintelor, din pustiul Sinai și până la robia babiloniană, va fi înflorit și în cuvintele lui Caiafa și prin cuvintele lui, înregistrate doar de către Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. De aceea și Sfântul Apostol Petru la începutul Epistolei sale I-a Sobornicești, scrie: „Petru, Apostol al lui Iisus Hristos către cei ce trăiesc împrăștiați printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia și în Bitinia. Aleși după cea mai dinainte știință a lui Dumnezeu-Tatăl și sfințiți de către Duhul spre ascultare și stropire cu Sângele lui Iisus Hristos; har vouă și pacea să se înmul­țească!” (I Petru 1, 1-2). De aceea, parafrazând cuvintele biblice referitoare la Saul, am putea spune și noi: „Oare și Caiafa este printre proroci?”.

Proroc doar pentru o zi și o noapte

Proroc doar pentru o zi și o noapte, regele Saul; și proroc doar pentru o zi, marele preot Caiafa. Regele a continuat să-l prigonească pe David, iar arhiereul Caiafa, împreună cu socrul său, Ana, au continuat să pună la cale moartea și Răstignirea pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, „Arhi­ereul cel Veșnic”.

De aceea, am putea adăuga: Esau a fost patriarh „pentru o zi și o noapte”, până ce și-a vândut dreptul de întâi-născut, pentru un blid de linte; Ghehazi a fost proroc „pentru o zi și o noapte”, până ce l-a supărat pe Sfântul proroc Elisei, din pricina lăcomiei sale; Iuda a fost apostol „pentru o zi și o noapte”, până ce L-a vândut pe Mântuitorul Iisus Hristos, din pricina iubirii de argint; Anania și Safira au fost creștini „pentru o zi și o noapte”, până ce au mințit pe Duhul Sfânt și au fost pedepsiți, la cuvântul Sfântului Apostol Petru; Nicolae, prozelit din Antiohia, a fost în rândul celor șapte Sfinți diaconi „pentru o zi și o noapte”, până ce a întemeiat secta nicolaiților; Dimas a fost ucenic „pentru o zi și o noapte”, până ce l-a părăsit pe Sfântul Apostol Pavel, „iubind veacul de acum” și ducându-se la Tesalonic (II Timotei 4, 10); Arie a fost preot „pentru o zi și o noapte”, până ce a devenit eretic; Iulian a fost împărat „pentru o zi și o noapte”, până ce a devenit apostat, lepădându-se de botezul creștin; Nestorie a fost Arhiepiscop al Constantinopolului „pentru o zi și o noapte”, până ce a devenit eretic, condamnat la Sinodul III ecumenic de la Efes.