Sfântul Trifon și „grădina” lui Dumnezeu

Luna lui Făurar debutează cu o sărbătoare foarte populară: proslăvirea Sfântului Mucenic Trifon, ocrotitorul grădinilor, livezilor și viilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale. Conform unei vechi tradiții, în multe bise­rici, îndeosebi din zonele unde legumicultura, viticultura sau pomicultura sunt mai dezvoltate, astăzi se săvârșește slujba aghesmei celei mici, numită „aghiasma Sfântului Trifon”, în cadrul slujbei rostindu-se și „Rugăciunea de exorcizare a Sfântului Mucenic Trifon, care se citește la grădini, vii și ța­rine”. Apoi preoții merg cu apa sfin­țită și stropesc viile, livezile și grădinile. Tot în această zi, în trecut, poate și astăzi în unele locuri, grădinarii aduceau la biserică semințe de cereale și legume, spre a fi binecuvântate de preot, înainte de semănat. Însăși denumirea populară a lunii februarie, „Făurar”, suge­ra momentul începerii pregătirilor în vederea muncilor agricole, când oamenii reparau uneltele sau își „făureau” altele pentru luna următoare, când începeau lucrările de primăvară. Din această pregătire făceau parte și rânduielile amintite, prin care bunii creștini invo­cau ajutorul lui Dumnezeu, lucrător prin sfinții Săi, spre a le binecuvânta osteneala anului agricol. Așadar, Sfântul Trifon este considerat protectorul legumicultorilor, al viticultorilor și pomicultorilor, însă nu doar el îi ajută pe cei ce trudesc lucrând pământul. Din aceeași categorie de sfinți protectori ai lucrărilor agricole îi mai amintim pe Sfântul Ilie, „responsabil” cu ploile bine rânduite, Sfântul Spiridon, mijlocitor în vreme de secetă, Sfântul Hristea Grădinarul, pomenit la 12 februarie, Sfântul Conon Grădinarul, proslăvit la 5 martie, Sfântul Foca Grădinarul, serbat în 22 septembrie. Dacă ultimii trei sfinți au avut această îndeletnicire, apărând în calendare la ziua de proslăvire cu denumirea de „grădinar”, Sfântul Trifon, potrivit sinaxarului, mai mult îi ajuta pe oameni să se izbăvească de felurite boli sau de duhuri necurate, dar a fost luat drept ocrotitor al livezilor și grădinilor, deoarece prin stăruitoarele sale rugăciuni a ferit localitatea na­tală, satul Lampsac, din provincia Frigia (o provincie romană din Asia Mică, aflată astăzi pe teritoriul Turciei), de înfometare, prin oprirea unei invazii a lăcustelor. Ico­nografia ortodoxă a fixat evlavia poporului față de Marele Mucenic Trifon, ca apărător al culturilor din grădini, livezi și vii, prin picta­rea sfântului purtând în mână o ramură înverzită de copac. Așadar, truditorii pământului, în general, grădinarii, legumicultorii, în mod deosebit, au ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea multor sfinți protectori. Și ce frumos este pentru o breaslă să știe că Sfânta Scriptură amintește de acea îndeletnicire, că acolo, în lumina cea neînserată a Împărăției cerurilor, există sfinți care au trudit în acea meserie și înțeleg cel mai bine osteneala, provocările ori neajunsurile ei.

Dacă am amintit de grădini și gră­dinari, să vedem ce ne spune Sfân­ta Scriptură despre acestea. Nu putem să nu remarcăm dintru început că Dumnezeu a făcut o grădină unde l-a așezat pe cel creat după chipul și asemănarea Sa, așa cum se scrie în cartea Facerii: „Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise” (Facere 2, 8). Într-o grădină, devenită arhicunoscută, Ghetsimani, Domnul Hristos S-a rugat cu sudori de sânge, acolo fiind vândut de Iuda cu o sărutare, iar apoi prins. Și tot într-o grădină, Unul din Treime, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lu­mii, a fost răstignit și așezat într-un mormânt aflat nu departe de Golgota: „Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat” (Ioan 19, 41).

În numeroase locuri din dumne­zeieștile Scripturi, grădina este aso­ciată cu un loc binecuvântat și îmbelșugat, de mulți râvnit, așa cum spune Isaia prorocul: „Ca pământul care răsare ierburi, și ca o grădină în care sămânța încol­țește, așa Domnul Dumnezeu va face dreptatea să răsară, și înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa” (Isaia, 61, 11). Celălalt mare pro­fet, Ieremia, ne încredin­țează: „Și vor veni și vor prăznui pe înăl­țimile Sionului și vor curge bunătă­țile Domnului: grâu și vin și untdelemn, miei și boi. Sufletul lor va fi ca o grădină bine udată și ei nu vor mai tânji” (Ieremia 31, 12). Mântuitorul Hristos, la rându-I, folosește termenul de grădină în parabolele Sale: „Asemenea este grăuntelui de muștar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, și a crescut și s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui” (Luca 13, 19). Cartea sfântă ne mai arată că în grădină se pot cultiva legume, verde­țuri, pomi, viță-de-vie, plante aromate sau flori. Astfel, Deuteronomul amintește de „grădina de legume” (Deut. 11, 10); „grădină de verdețuri” (III Regi, 21,2); „grădină cu pomi” (Isaia 32, 15); „grădină cu pepeni” (Isaia 10, 5); „grădină cu straturi d-aromate pline, grădina de nuci, viță de vie și meri” (Cântarea Cântărilor 6, 2 și 6, 11). În fine, noțiunea de „grădină” mai este amintită pentru a sugera Raiul, locul unde Domnul Dumnezeu va răsplăti fidelitatea și credincio­șia celor ce I-au împlinit voia: „Iar Domnul va mângâia Sionul, și dărâmăturilor lui le va da nădejde. El va preface pustiul lui în rai și pământul lui neroditor în grădina Domnului; bucurie și veselie va fi acolo, mulțumiri și cântări de laudă!” (Isaia 51, 3).

Revenind la Sfântul Trifon și la grija ce o poartă celor ce muncesc pământul și-l cultivă, să-l rugăm să ne învrednicească și pe noi a deveni părtași veseliei și bucuriei celei de-a pururea fiitoare, din „grădina” lui Dumnezeu.