Sindromul manipulării

Era marilor manipulatori se apropie de un final neașteptat: poate pentru prima dată în istorie inte­ligența artificială le poate lua cu succes locul, condamnându-i la extincție sau la un rol pur decorativ. Interfața umană a manipulării se transformă treptat într-o simplă hologramă care bântuie pe holurile pustii ale istoriei, repetând la nesfârșit o lecție pe care nu o mai ascultă nimeni cu ochii închiși. Însă ceea ce rămâne în urma perfidiei și înșelătoriei practicate istoric și universal este un profund sindrom al manipulării - mase de oameni care își doresc în continuare drogul iluziei în locul medicamentului tare al realității. Nu constituie un secret faptul că, nu de puține ori, mai ales în cazul abuzurilor petrecute în formă repetată, victimele pot dezvolta ceea ce numim științific „sindromul Stockholm” - o formă toxică de atașament față de propriii agresori. La fel se întâmplă și cu masele debusolate care suferă atunci când o formă de manipulare este eliminată din spectrul public. Cronicile istorice sunt pline de laude generoase la adresa unor personaje cel puțin dubioase, chiar și atunci când acestora li se pot imputa decizii scandaloase sau un comportament ieșit din tiparele normalului și incrustat în cartea, cea cu multe file, a ticăloșiei. În aceste condiții, realizezi destul de rapid faptul că percepția personală poate fi înșelată cu ușurință prin vinderea unei povești, a unei mitologii care seduce mai degrabă decât convinge.

„Marii” tirani ai Antichității se foloseau în general de două metode pentru a conduce opinia publică în direcția favorabilă lor: prima metodă, folosită la scară largă, era cea a unei frici permanentizate, iar cea de-a doua consta în oferirea unor stimulente care erau cel mai adesea de ordin financiar, prin care se evitau revoltele și atitudinile negative față de politicile lor. De la Irod la Caligula, de la Phocas la Iustinian al II-lea, re­cunoaștem stilul de pedepsire fără limite coagulat într-un întreg cu o răsplătire la fel de dispropor­ționată. Un sindrom Stockholm generalizat la nivelul societății le asigura domnia pentru ceva timp, iar cel mai adesea cauza căderii lor apărea în urma unor probleme de ordin politic sau social care nu mai puteau fi rezolvate prin cruzime sau răsplătiri inegale. Însă toți acești tirani nu ar fi rezistat atât de mult fără o ceată iscusită de manipulatori care lucrau din umbră pentru a-i ajuta să prospere în pofida tuturor greșelilor săvârșite.

Oamenii potriviți să conducă au evitat întotdeauna extremele. Este un truism încă nu îndeajuns repetat. Însă oamenii care conduc cu adevărat nu o fac aproape niciodată din prima linie. Ei se află la baza piramidei sociale, ostenind din greu pentru familiile lor, chinuindu-se să supraviețuiască zilei de astăzi, neștiind ce va fi mâine, încercând la nesfârșit să facă binele chiar și atunci când ajung să fie prigoniți pentru aceasta. Și ei nu pot fi manipulați în nici un fel pentru că știu din propria expe­riență să deosebească binele de rău, au câștigat acest discernământ și l-au cultivat alături de Mântuitorul Iisus Hristos. Când se întâlnesc cu flagelul manipulării, îi râd în față - nu au nevoie de cuvinte goale care nu pot hrăni, nici deschide vreun orizont real, și se scutură foarte repede de amăgirea de care alții se bucură ca de o plăcere ascunsă. Sunt sinceri cu ceilalți și cu ei înșiși. Sunt vii sufletește pentru că se împărtă­șesc din Izvorul vieții. Sunt greu de înșelat, pentru că nu iubesc minciuna. Nu au nevoie de perna caldă a manipulării pentru că dorm pe culcușul tare al realității. Sunt persoane care trăiesc cu adevărat și nu au nevoie de o hologramă care să le arate calea - Calea, Adevărul și Viața, adică Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, se află deja în inima lor. Ei nu se simt datori să urmeze ceea ce Erich Fromm indica drept forma „modernă” a Sfintei Treimi, în fapt o caricatură blasfematoare, născută din închinarea la idolul consumismului: „Trinitatea pro­duc­ție nelimitată, libertate absolută și fericire neîngrădită a format nucleul noii religii, și anume cea a Progresului, iar noua Cetate Pământească a Progresului era pe cale să înlocuiască Cetatea lui Dumnezeu” (Erich Fromm, A avea sau a fi?, trad. de Octavian Cocoș, București, Ed. Trei, 2013, p. 12).

În ultima vreme se observă o creștere tot mai mare a ceea ce psihologii numesc „triada întunecată” în rândul societății ca întreg. Triada întunecată se referă la trei trăsături negative de personalitate, respectiv narcisismul, machiavelismul (manipularea) și psihopatia. Fiecare dintre acestea poate afecta profund sufletește omul asupra căruia își instaurează dominația, iar, în prezent, sunt tot mai multe persoane care suferă de două sau chiar de toate aceste trei boli sufletești, care sunt deosebit de nocive pentru integritatea noastră umană. Narcisismul este, de fapt, iubirea de sine egoistă, ridicarea pe un piedestal înalt a propriei persoane, autocontemplarea derizorie a propriilor calități și ignorarea deplină a defectelor care, inerent, îți aparțin. Machiavelismul (manipularea) reprezintă lipsa totală de scrupule, o amoralitate deplină a persoanei care refuză să respecte chiar și regulile minimale de respect și relaționare socială și care ajunge să profite fără rușine de pe urma oricărei urme de bunătate a aproapelui său. La acestea două se adaugă și psihopatia - amorțirea sufletească deplină, lipsa de emoție, de empatie cu suferința aproapelui, dublată uneori de o agresivitate sporită și de absența deplină a remușcărilor. Se spune că inteligența artificială „învață” de la om. Concluzia este că are multe de învățat, dar este păcat că are atât de puține lucruri bune de studiat și asimilat de la persoana umană.

În aceste condiții, manipularea își poate extinde tentaculele după bunul său plac. Nu mai este nevoie de o armată de oameni care să strige același lucru - este nevoie doar de un mesaj bine țintit, câțiva termeni-cheie și o dependență deja creată care strigă după următorul flacon de cuvinte goale.

De iluzia acestor cuvinte care nu ascund nimic în spatele lor ne putem vindeca doar prin Cuvântul lui Dumnezeu. „Veți cunoaște Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32). Adevărul nu se răspândește prin manipulare. Adevărul nu are nevoie de cuvinte mincinoase pentru a-și câștiga locul în mintea și inima omului. Adevărul este o Persoană: Hristos, nu un concept pe care îl putem manevra și vinde după propriul nostru plac. Și vai de cel care distorsionează Adevărul și îl prezintă după mintea sa rătăcită spre a-i înșela pe alții. Hristos ne avertizează clar: „Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor” (Matei 5, 19).

Un ultim cuvânt împotriva oricărei forme de manipulare putem găsi și la Sfântul Apostol Pavel: „Împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr” (2 Corinteni 13, 8). Să fim, așadar, mărturisitorii Adevărului, nu manipulatorii cuvintelor omenești...