Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Patriotismul este creştinesc, naţionalismul şi xenofobia nu

Răspunsuri duhovniceşti: Patriotismul este creştinesc, naţionalismul şi xenofobia nu

Un articol de: Eugenia Golub - 02 Dec, 2010

Preacucernice părinte Bogdan Frăţilă, ieri a fost 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Cum trebuie să se raporteze creştinul la ziua naţională a ţării sale? Ce înseamnă pentru creştinii români 1 Decembrie?

Păi, cum se poate raporta creştinul la ziua naţională a ţării sale decât cu bucurie şi dragoste în suflet? Un bun creştin trebuie să fie un bun patriot, pentru că asta înseamnă să îţi iubeşti ţara, locurile natale, meleagurile pe unde ai copilărit, unde L-ai descoperit şi de unde ai învăţat să-L iubeşti pe Dumnezeu. Prin patriotism se defineşte legătura emoţională faţă de o ţară şi de o naţiune. A simţi româneşte nu trebuie să se întâmple doar de 1 Decembrie. Românul trebuie să fie român în fiecare zi, în fiecare moment, indiferent unde s-ar afla, în ţară sau în afara acesteia. Aşa cum creştinul este dator să fie creştin prin rodul credinţei lui, adică prin fapte, asemenea români sunt datori să respecte identitatea naţională moştenită de la strămoşi. România este creştină şi a fost clădită pe jertfa bunilor şi străbunilor noştri, luând oarecum exemplul lui Hristos şi martirilor creştini pe a căror jertfă a născut şi a crescut creştinismul. Cum putem uita oare jertfa lui Ştefan cel Mare şi Sfânt? Sau pe cea a domnitorului Constantin Brâncoveanu?

Se împacă creştinismul cu patriotismul?

Oricât am vrea, nu putem despărţi patriotismul de creştinism pentru că a fi creştin înseamnă a fi patriot. Ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României şi a românilor, este ziua în care vibrăm odată cu ţara, este ziua în care ne arătăm respectul faţă de istoria înscrisă pe pagina timpului, este ziua în care servim ca exemple pentru tinerele vlăstare care ar trebui să se hrănească cu seva patriotismului, credinţei şi tradiţiei. Este ziua în care ne-am întregit şi spiritual, şi teritorial.

Mihai Eminescu a spus: "Biserica Ortodoxă este mama neamului românesc" şi pe drept cuvânt, căci românii şi-au dorit unitatea naţională ce a fost posibilă datorită unităţii lor spirituale. Aşa cum Sfânta Liturghie, care deşi se slujeşte în fiecare biserică şi colţ de ţară, împărtăşeşte acelaşi Trup al lui Hristos, propovăduind astfel unitatea credinţei, şi 1 Decembrie înseamnă unitate spirituală şi teritorială. Nu trebuie să confundăm patriotismul cu naţionalismul şi xenofobia care, după părerea mea, intră sub jurisdicţia păcatului.