Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Înţelepciune biblică: Rugăciunea neadormită

Înţelepciune biblică: Rugăciunea neadormită

Un articol de: Malvina Preda - 13 Mai, 2010

"Eu dorm, dar inima mea veghează" (Cântarea Cântărilor 5, 2)

Temeiuri duhovniceşti vor fi scoase din Cântarea Cântarilor de numeroşi Sfinţi Părinţi filocalici, precum Maxim Mărturisitorul, Ioan Scărarul, Simeon Noul Teolog şi alţii. Versul: "Eu dorm, dar inima mea veghează" va deveni baza practicii isihaste, a rugăciunii neadormite, pe care mintea pogorâtă în inimă o rosteşte neîncetat, chiar şi în timpul somnului.

Rugăciunea inimii este mult superioară rugăciunii obişnuite căci ea sporeşte necontenit puterea de concentrare şi creşte profunzimea percepţiei şi aduce liniştea sufletului.

Isihasmul este una dintre cele mai directe căi de a atinge iluminarea spirituală. Toţi marii sfinţi ortodocşi au practicat isihasmul sau cel puţin au abordat tehnicile speciale de purificare, transcendere a minţii ori focalizare a atenţiei în interior, căci, după cum spune Sfântul Grigorie Sinaitul, dar şi alţii "e cu neputinţă să se mântuiască cineva fără atenţie amănunţită şi fără paza minţii". Cartea de căpătâi a isihasmului este Filocalia, o culegere a experienţelor şi învăţăturilor spirituale relatate de mari sfinţi ori discipoli ai acestora. Practica de bază a isihasmului constă în rugăciunea inimii sau a minţii. "Cu cât este mai mare viteza cu care lumea înconjurătoare se depărtează de Dumnezeu, cu cât păgânismul şi desfrâul nimicesc mai multe suflete, cu atât este mai mare dorinţa unor robi ai lui Dumnezeu de-a merge pe calea desăvârşirii." (Vlădica Antonie Mărturisitorul în "Calea rugăciunii lăuntrice")

Ţelul final al omului, din momentul în care s-a născut la viaţă, este de a-L afla pe Dumnezeu şi a urma chemării Lui pentru că toţi, indiferent de calea pe care o urmăm, suntem chemaţi la desăvârşire, la dobândirea rugăciunii neîncetate. Rugăciunea în inima noastră prin Duhul Sfânt face ca inima să se roage neîncetat, după porunca dată de marele Apostol Pavel, care a spus să ne rugăm neîncetat. Cu această rugăciune duhovnicească din inimă se ruga şi psalmistul David, zicând: "Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă Doamne! Îndreptările Tale voi căuta" (Psalm 118, 145).