50 de ani de râvnitoare slujire și înmulțire neîncetată a talanților

Părintele Grigore Diaconu se află într-un moment aniversar, cel al împlinirii unei jumătăți de veac de slujire preoțească, răstimp în care şi-a înmulţit talanţii daţi lui de Domnul. S-a născut într-un sat modest din județul Iași, Belcești, unde a urmat și primele clase, fiind admis apoi la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, fapt ce i-a decis destinul profesional, căci a urmat în continuare cursurile Institutului Teologic Universitar din București, iar după căsătorie și hirotonie a devenit preot în satul botoșănean Santa Mare, unde, în ciuda condițiilor grele și a vârstei sale juvenile, și-a început misia preoțească, dar și lucrarea virtuților gospodărești, construind o casă parohială și reparând alte două biserici.

Părintele Grigore Diaconu de la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, Protopopiatul Botoşani, a continuat vrednica slujire, prin venirea la Biserica „Sfinţii Voevozi” din Botoșani, după care a primit misiunea de șef de birou la protopopiat, apoi pe aceea de protopop al Botoșanilor. În anii acestei misiuni desfășurate în vremuri nu tocmai prielnice vieții bisericești, s-au adunat alte dovezi de vrednicie: ridicarea de noi edificii: 14 biserici, 25 de case parohiale. În anul 1997, a fost numit de Mitropolitul de atunci al Moldovei și Bucovinei, director la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Botoșani. 

Inimosul și harnicul director de atunci al seminarului a întreprins diligențele trebuitoare pentru a spori zestrea seminarului cu încă un domeniu educativ, dedicat de această dată nu adolescenților cu chemare liturgică, ci celor mici, drept care seminarul s-a îmbogățit și cu o grădiniță, foarte bine venită în zonă. Acest demers s-a adăugat înzestrării seminarului cu o bogată bibliotecă, laborator de informatică, și mai ales un paraclis pentru ceasurile de rugăciune ale tinerilor elevi. Toate acestea, urmând eforturilor sus­ținute care au fost necesare la instalarea seminarului în spațiul dobândit, în sfârșit, după lungi peregrinări prin alte locuri provizorii, într-o locație a Liceului Electrocontact, care însă a solicitat modificări și reamenajări radicale de spațiu impuse de specificul noii activități, au fost îndeplinite cu energie și pricepere, însă n-au reprezentat doar ele conținutul deplin al activității celui aniversat. 

Lărgind aria de cuprindere în sfera sa de slujire, părintele Diaconu s-a ocupat şi de activităţi social-filantropice destinate celor nevoiași din zonă. A susținut în mod deosebit aceste acțiuni prin înființarea unei cantine pentru persoanele lipsite de venituri, înființând și coordonând, de asemenea, o societate de binefacere româno-germană, aflată sub semnul ocrotirii Sfintei Cuvioase Parascheva. Această colaborare s-a dovedit a fi fructuoasă, părintele reușind astfel să ajute consistent unele grădinițe și spitale din oraș, între care amintim Căminul de bătrâni de la Leorda, precum și contribuția importantă la realizarea Secției de fizioterapie a Spitalului de Copii. În același timp a îndeplinit și atribuțiile de membru al filialei de Crucea Roșie din Botoșani. Nu se poate omite dintre importantele sale realizări învestirea ca președinte al filialei botoșănene UNESCO. 

Distincțiile și recunoașterea meritelor părintelui au fost oferite de-a lungul vremii din partea unor foruri incontestabile, între care amintim: iconom stavrofor, Crucea „Sfântul Ierarh Dosoftei”, Distincția de Vrednicie din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, medaliile jubiliare „Cuvioasa Parascheva” și „Petru Movilă”, Diploma de onoare „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Diploma de excelență a Primăriei Municipiului Botoșani, Ordinul „Meritul pentru învățământ în grad de comandor” oferit de către Președinția României, Crucea Moldavă, precum și cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală. Toate acestea constituie motive de statornică bucurie pentru părintele Grigore Diaconu, dar adevărata împlinire va fi atunci când, înfățișându-se înaintea Dreptului Judecător, va putea rosti cu smerenie „Doamne, mi-am înmulțit talanţii”.