Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Constantin Brâncoveanu şi ajutorul său pentru spaţiul balcanic şi Orientul Apropiat

Constantin Brâncoveanu şi ajutorul său pentru spaţiul balcanic şi Orientul Apropiat

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Data: 22 Mai 2014

Anul Brâncoveanu, adică sărbătorirea a 300 de ani de la tragicul sfârşit al Brânco­venilor, este şi va fi un bun prilej de a ieşi la iveală ele­mente şi puncte de vedere noi despre această familie, dar mai ales despre domn, această remarcabilă per­sonalitate a vieţii româ­neşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, om politic, me­cenat şi ctitor, al cărui nume a avut un ecou deosebit dincolo de hotarele princi­pa­tului său, în Balcani sau mai departe în Orientul Apropiat1.

Aşa cum scria regretatul învăţat Virgil Cândea, „...Brân­coveanu a avut cu Orientul Creştin, cu comu­nităţile din Anatolia şi Siria, din Ierusalim şi Egiptul de Nord, legături directe. S-a interesat special de aceste insule de civili­zaţie şi cugetare de tradiţie bi­zantină, mai defavorizate poate decât influente grecitate din Constan­tinopol şi din zona europeană păstorită de Patriarhatul ecumenic. De aceea a răspuns cu mă­rinimie solicitărilor scau­nelor patriarhale din Damasc, Ierusalim şi Alexandria“2.

Toate cele patru patriarhate orientale au apelat la Brân­co­veanu, găsind ajutor variat. În lunga sa domnie, acesta a avut legături, mai strânse sau mai puţin strânse, cu  nouă patriarhi ecumenici, cu doi patriarhi ai Ierusalimului, cu doi patriarhi ai Alexandriei, cu doi patriarhi ai Antiohiei. Dintre primii, Dio­nisie al IV-lea, la plecarea silită din scaun, s-a şi retras la Târgovişte, unde a adormit la 23 septembrie 1696.

În ce priveşte ajutorul concret al domnului către zona balcanică şi Orientul Apropiat, am găsit în neobişnuita carte a lui Virgil Cândea „Mărturii ro­mâ­neşti peste hotare“, în cele patru volume (ediţie nouă), apărute până acum, ajutoare pentru mănăstiri din Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Egipt, Grecia şi Liban, pe care le voi aminti în cele ce ur­mează, dând greutate Greciei, ale cărei realităţi (mai ales în ce priveşte Sfântul Munte şi relaţiile mănăstirilor athonite cu domnul) le cunosc bine3.

În Albania deci, domnul a ajutat financiar în 1692 Mă­năstirea Brodeci din Policiani4.

În Bosnia-Herţegovina, Brân­­­coveanu a ajutat la 1702 Mă­năstirea Trebinje.

În Bulgaria a întărit financiar Mănăstirea Sveta Troiţa din Veliko Târnovo, ce fusese anterior ajutată de Matei Basarab.

În Egipt a ajutat cu bani în 1692 Patriarhia din Ale­xan­dria, în timp ce printr-un hri­sov din 1696 îi afierosea Mă­năs­tirea Segarcea, înălţată de Stroe logofăt, iar la Sinai a trimis danie către Mănăstirea Sfânta Eca­terina5.

În Grecia, ajutoarele domnului au vizat atât mănăstiri a­t­ho­ni­te (unele documente vă­zu­te de mine personal sau chiar şi pre­zentate în volume), cât şi mănăstiri din afara Mun­telui Athos. La Mănăs­tirea Dionisiu de pildă, a trimis ajutoare în bani de două ori. La 6 aprilie 1696 a acordat suma de 8.000 de bani pe an, iar la 6 fe­bruarie 1712, 100 de taleri pe an plus 20 de taleri monahului care va veni să ridice suma. La „Sfântul Pavel“, domnul a ajutat pe călugări atât direct, cât şi indirect. Începând din 15 mai 1698, i-a acordat o sumă anu­ală de 150 de taleri. În plus, dintr-o milă către mănăstirea - metoh al ei - Jitianu (1689), o parte din bani luau drumul mă­năs­tirii athonite. I-a ajutat însă şi indirect pe monahii athoniţi. Între 1688-1694 a emis şapte documente, cuprin­zând mile către aceasta - scutiri de impozite, întăriri de moşii şi de ţigani etc. În plus, a construit şi un paraclis - total refăcut azi, după cum tot el a înălţat turnul, a construit chilii, fiind socotit nou ctitor.

La Hilandar, domnul a trimis bani în 1704, în timp ce a ajutat în două rânduri, la 1691 şi la 1696 (6.000 de bani), şi Mănăstirea Marea Lavră. Şi Mănăstirea Pantokrator a bene­ficiat de sprijinul său (nu se ştie concret), după cum indirect - prin mile către metohul ei Mihai Vodă - a întărit şi Mănăstirea Simonopetra.

Vatopedul a fost şi el sprijinit în trei rânduri - în 1692 (cu 20.000 de aspri), 1696 (aceeaşi sumă) şi în 1702. O sumă necunoscută de noi a fost trimisă în 1703 şi Mănăstirii Xenofon, în timp ce Mănăstirea Xiropotamu a fost ajutată indirect, prin metohul ei, Plum­buita (500 de ughi).

Iată deci, domnul şi-a arătat mărinimia către nouă mă­năstiri athonite din cele 20!

Şi în afara Athosului s-au dat ajutoare unor lăcaşuri bise­riceşti de către Constantin Brân­coveanu. Aşa de pildă el a ajutat în 1692 Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului“ din localitatea Durhani, lângă Ioanina, cu suma de 4.000 de bani. Tot el ajuta indirect mă­năstirea cu acelaşi hram, re­şedinţa Episcopiei Vellaşi Ko­niţa. A acordat suma de 4.000 de bani anual - începând din 1692 - Mănăstirii „Schimbarea la Faţă“ de pe insula din Ioanina. Alţi 3.000 de bani acorda, începând din 1696, că­lugărilor din Arhiepiscopia Pogoniani din Dipaliţa.

Brâncoveanu a ajutat - prin mile către metoace - şi mă­năstirile „Toţi Sfinţii“ din Ziţa, tot din Epir (i se închinase Bi­serica Sărindari), cum şi „Profetul Ilie“, din aceeaşi zonă geo­grafică (i se afierosise me­tocul „Sfântul Ioan“, tot din Bucureşti).

În sfârşit, domnul se află şi printre donatorii Mănăstirii „Sfântul Ioan Evanghelistul“ din Patmos, conform unui pomelnic6.

În Liban, la Mănăstirea greco-catolică melkită „Sfântul Ioan Botezătorul“ se păstrează încăperile, presa şi casete cu litere ale tipografiei arabe. Cu ajutorul Brâncoveanului se înfiinţase, la Snagov, tipografia arabă (1701), mutată între 1706-1711 la Alep şi, ulterior, în Liban.

În Turcia, domnul a ajutat biserica din Galata, Mă­năs­tirea „Schimbarea la Faţă“ din insula Proti7, dar şi o altă mănăstire, „Adormirea Maicii Domnului“ din insula Halki.

Închei aici mica mea contribuţie referitoare la ajutorul domnului aniversat pentru Balcani şi Orientul Apropiat, cu speranţa de a veni cu noi amă­nunte într-un material ulterior. (Cer­cetător dr. Florin Ma­ri­nes­cu, Institutul de Studii Neoe­le­nice din Atena)

Note:

1  ‑Va fi şi o ocazie de a ieşi la iveală documente emise de domn, documente graţie cărora vom înţelege poate mai bine une­le acţiuni ale sale. Rămâne poate un deziderat de a se alcătui şi a se publica in extenso un corpus de documente Brân­coveanu, aflate într-o bibliotecă sau într-o arhivă din România, fie ea la scară regională. O me­ri­tuoasă încercare de a lua contact direct - cel pu­ţin optic - cu documente emise de Constantin Brân­co­veanu, hrisoave, po­runci, ră­vaşe sau chiar (câteva) scrisori în limba greacă, în con­diţii grafice excelente, a văzut lumina tiparului foarte de curând sub titlul Do­cu­mente din colec­ţiile Biblio­te­cii Aca­de­miei Ro­mâne, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 2014.

2  ‑Vezi pertinentele consideraţii ale lui Virgil Cândea în articolul său intitulat „Opera lui Constantin Brâncoveanu în Orientul Apropiat“, în volumul colectiv Constantin Brân­co­veanu, Bucureşti 1989, pp. 170-179, mai ales p. 170. Continua domnul, zice (F.M.) o tradiţie mai veche a câtorva predecesori ai săi, luminaţi, atât din Ţara Românească, cât şi din Moldova.

3  ‑Din economie de spaţiu nu voi da aici trimiterile la bibliografia existentă.

4  ‑Nu de puţine ori nu se dau amănunte concrete în bibliografie despre sumele de bani trimise ca ajutoare de domn.

5  ‑Ar fi foarte binevenit dacă un cercetător ar primi binecuvântarea de la călugării sinaiţi să cerceteze - şi să valorifice ştiinţific - cele 700 de documente româneşti ce, după ştiin­ţa mea, se păstrează în arhivele mănăstirii.

6  ‑Cele mai multe date sunt înre­gistrate şi în lucrarea citată a lui Virgil Cândea, în volumul al II-lea.

7  ‑Informaţie de la fiica profesorului Virgil Cândea, Ioana Feo­dorov, în aşteptarea volumului al V-lea din Mărturii... Îi mul­ţumesc şi pe această cale.