Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Istoria acestui neam e scrisă pe crucile cimitirelor noastre

Istoria acestui neam e scrisă pe crucile cimitirelor noastre

Galerie foto (20) Galerie foto (20) An omagial
Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 14 Mar, 2021

Tradiţia perenă a credinţei înaintaşilor încolţeşte în fiecare parte de sat românesc, scoţând de sub colbul istoriei icoanele vii ale moşilor şi strămoşilor noştri. Uneori de mult uitată în vreun ungher de cimitir, smerita amintire a numelor şi faptelor creştine se descoperă din însemnările pecetluite pe cruci sau pietre tombale. O astfel de descoperire am găsit şi în parohia doljeană Mischii, unde cel mai vechi cimitir datează de la 1904.

Între satele doljene cu tradiţie istorică seculară se numără şi comuna Mischii, cu cele două localităţi aferente: Mlecăneşti şi Motoci. Altădată mănoase moşii boiereşti, cu proprietăţi întinse cât vezi cu ochii, astăzi aşezări cu specific urban în plină ascensiune demografică, cele trei localităţi învecinate Craiovei adună un impresionant conglomerat de fapte, oameni şi evenimente, mai mult decât semnificative pentru istoria Olteniei.

Aşezată la mai puţin de 5 km de Craiova, pe drumul judeţean Bălceşti-Horezu, comuna Mischii se socoteşte între cele mai vechi aşezări rurale doljene. Istoricul ei este implicit legat de practica credinţei creştin-ortodoxe pe aceste meleaguri, confirmată de numeroasele documente şi hrisoave, dar şi de monumentele funerare conservate în cele trei cimitire parohiale. Preotul Ion Micu slujeşte aici de peste 40 de ani. Cunoaşte îndeaproape detaliile acestei valoroase istorii pe care el însuşi a reconstituit-o din fapte şi documente. Pasiunea pentru date îl stăpâneşte de multă vreme, ajutându-l să ofere răspuns numeroaselor întrebări ­lăsate în urmă de timpul care se scurge nemilos.

Pasionat de trecutul oamenilor

Experienţa pastorală a preotului Ion Micu este demnă de luat în seamă, Parohia Mischii fiind începutul slujirii sale clericale. Fiu al satului, actualul slujitor al Altarului a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, în perioada 1972-1977, şi Institutul Teologic de la Bucureşti, în perioada 1978-1982. „Licenţa am făcut-o despre «Sfintele moaşte şi cinstirea sfinţilor în Biserica Ortodoxă», la părintele profesor Mircea Chialda. În 1978, pe data de 26 octombrie, am fost hirotonit diacon, iar pe 27 octombrie, preot, sub omoforul Părintelui Mitropolit Nestor Vornicescu”. Ca slujitor la ­Mischii, activităţi administrative au fost destule: s-a restaurat pictura, s-au introdus gaze în biserică, s-a reparat acoperişul, s-a schimbat mobilierul. „Anul acesta urmează să facem o ­capelă şi o casă praznicală”, adaugă părintele Ion.

„Iubesc istoria fiindcă istoria vorbește despre noi”

Una dintre marile pasiuni ale preotului paroh a rămas cercetarea istorică. Din dorinţa de a scoate la lumină frumuseţea trecutului şi valoarea monumentală a locurilor, preotul Ion Micu a bătut ani de-a rândul drumul Craiovei pentru a „scormoni” Arhivele Naţionale. „Am publicat o primă parte a monografiei comunei Mischii, urmând să se publice o a doua parte în variantă inedită, cu documente culese în urma multor ani de cercetări arhivistice. Ceea ce se cunoaşte prea puţin este că, tot la Arhive, există o situaţie amănunţită a stării civile a credincioşilor din Mischii, încă de la începutul ­secolului al XVIII-lea.”

Pe lângă publicarea actualei monografii a comunei, părintele Ion a reuşit să pună cap la cap o serie de date prin care s-a reconstituit în premieră şirul preoţilor slujitori din Mischii. „Consultând această documentaţie, am reuşit să identific nominal fiecare slujior al parohiei noastre, cu anii în care a păstorit în aceste locuri. Astfel, la anul 1688 îl avem menţionat ca slujitor al Altarului din Mischii pe preotul Lupu din Ciutureşti, Dolj, pe atunci filie a Parohiei Mischii. Şi de la dânsul încoace avem o listă completă, după cum urmează: preotul Pătraşcu (1780-1816), preotul Păun sin Pătraşcu (1816-1861), preotul Dumitru Popescu sin Păun (1861-1889), preotul Ioan Mitrescu (1889-1919), preotul Constantin Dumitrescu (1919-1950), preotul Ion Stanciu (1950-1978) şi subsemnatul, din 1978 până în prezent”, spune părintele Micu.

Biserica „Sfântul Nicolae” şi jertfa înaintaşilor

Biserica Parohiei Mischii, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, are de asemenea o istorie bogată, strâns legată de activitatea slujitorilor ei. „Biserica noastră a fost refăcută în anul 1935. ­Temelia, inclusiv Sfânta Masă, a rămas din biserica cea veche, ridicată la anul 1864, sfinţită pe atunci de Sfântul Calinic de la Cernica, pe vremea episcopiei sale la Craiova. Istoria a rânduit ca jertfa înaintaşilor noştri preoţi să se pecetluiască prin această apropiere totală faţă de Biserică. Aşa se face că preotul Păun şi fiul său, preotul Dumitru, au fost înmormântaţi lângă sfântul lăcaş. În semn de preţuire şi aleasă cinstire, am restaurat crucile lor şi le-am rânduit la loc luminos spre a fi mărturie credincioşilor noştri. Succesorul preotului Dumitru a fost Ioan Mitrescu, sfinţit ca slujitor în 1879, la Biserica Colţea din Bucureşti. El ajunge să slujească la noi 10 ani mai târziu, rămânând aici ca slujitor până în 1919, când moare şi este aşezat spre veşnică odihnă în cimitirul parohial din Mischii. Tot în cimitirul parohial, alături de preotul Mitrescu, se odihneşte şi părintele Constantin Dumitrescu (1919-1950). Înaintaşul meu, preotul Ioan Stanciu, şi-a pregătit mormântul tot în cimitirul parohial, însă, mutându-se în Craiova, a fost înhumat în cimitirul Sineasca. În locul lui se găseşte aşezat spre odihnă tot un preot, cumnatul său, părintele Vintilescu”, mai spune ­părintele paroh.

„Mormintele şi monumentele funerare sunt cele mai vii documente”

Între recentele iniţiative pastorale ale preotului Ion Micu din Mischii se numără cercetarea istorică a celor trei cimitire ortodoxe din zonă. În contextul Anului omagial şi comemorativ 2021, au fost scoase de sub colbul vremii numele creştinilor care au participat jertfelnic la cele două războaie mondiale. „Din experienţa mea de peste 40 de ani de slujire preoţească, am ajuns la convingerea fermă că mormintele şi monumentele funerare sunt cele mai vii documente. Într-adevăr, pornind de la această idee, am descoperit în parohia noastră nu numai numele preoţilor sus-amintiţi, ci şi pe eroii care au luptat în Primul şi al Doilea Război Mondial, moşii şi strămoșii noştri, unii dintre ei înaintași ai unor personalităţi din viața publică din țara noastră: fostul preşedinte al ­României, Emil Constantinescu, adjunctul secretarului general al NATO, Mircea Geoană, şi alţii”, adaugă părintele paroh.

În proiectele de viitor, parohia a inclus înfiinţarea unui muzeu cu tematică istorico-religioasă, care să cuprindă întreaga memorie a localităţii. Între numeroasele obiecte de valoare pe care preotul le-a descoperit în casele credincioşilor se numără şi un pristolnic de la anul 1917, pe care îl ­păstrează cu sfinţenie în biserică.

Cele trei cimitire parohiale

Istoria celor trei cimitire parohiale din comuna Mischii este strâns legată una de alta. Cruci vechi, pietre de hotar sau pietre tombale cu însemnări dintre cele mai diverse, toate se desfăşoară ca într-un muzeu în aer liber. ­Majoritatea locurilor de veci îi sunt cunoscute părintelui Micu în detaliu. „Vechiul cimitir parohial este datat în anul 1864. A existat de asemenea un alt cimitir, chiar mai vechi, rânduit pe lângă biserică, datat în anul 1779. La Mlecăneşti am reuşit să recuperăm vechile bârne din biserica veche (1874), monument istoric, reconstituite într-o bise­ricuță mai mică. În cimitirul de la Mischii se găsesc înmormântaţi credincioşi din toate zonele româneşti: Basarabia, ­Bucuvina de nord, Ardeal, Moldova. Există de asemenea nume sonore din punct de vedere istoric, ai căror strămoşi îşi dorm somnul de veci în cimitirele noastre.”

Cimitirul boierului Vălimăreanu, din anul 1904

Pe lângă cele trei cimitire vechi ale parohiilor Mischii, Mlecăneşti şi Motoci, în urmă cu câţiva ani preotul a descoperit un al patrulea. Se ştia în fapt de el din străbuni, însă locul fusese complet acoperit de vegetaţie. După un efort susţinut, cu ajutorul credincioşilor, preotul Ion Micu a desţelenit labirintul vechilor morminte, descoperind aici locurile de veci ale străbunilor preşedintelui Emil Constantinescu, originar din localitate. „Am descoperit cu ajutorul lui Dumnezeu, într-o lizieră de lângă satul Mischii, rămăşiţele vechiului cimitir înfiinţat de boierul Constantin Vălimăreanu, la anul 1904. Acolo am găsit crucile străbunicilor preşedintelui Emil Constantinescu, mai precis, părinţii bunicii domniei sale. Familia se numea Cumpănaşu, soţul mort la 1906, soţia la 1920. De asemenea, în cimitirul de la Mlecăneşti i-am descoperit pe strămoşii dlui Mircea Geoană, pe numele de familie Ieparu, Adam, Florea, Marin şi Gheorghiţa, bunica, devenită ulterior ­Geoană”, mai spune preotul Micu.

Citeşte mai multe despre:   cimitir  -   Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul  -   monument istoric