Pnevmatologia Sfântului Simeon Noul Teolog - o analiză dogmatică actuală

Cineva ar putea afirma că părintele Mihai-Iulian Grobnicu s-a pregătit, în mod special, prin volumul de față, pentru întâmpinarea sărbătorii închinate sfinților isihaşti, mari rugători, între care se află și Sfântul Simeon Noul Teolog, care a căutat și văzut Lumina Împărăției lui Dumnezeu încă din timpul vieții.

Autorul a ales ca motto cuvântul din Imnurile Iubirii Dumnezeiești (27) ale Sfântului Simeon Noul Teolog: Nu spuneți: este cu nepu­tință să dobândim Duhul dumnezeiesc. Nu spuneți: putem să ne mântuim şi fără El. Nu spuneți că se poate împărtăși cineva de El în chip neștiut. Nu spuneți că Dumnezeu nu e văzut de oameni; nu spuneți că oamenii nu văd lumina dumnezeiască, sau chiar că e cu neputință aceasta în timpurile de faţă. Nu e niciodată cu neputință aceasta, prieteni, ci e foarte cu putință celor ce voiesc; dar numai celor ce viaţa le-a produs o curățire de patimi și le-a făcut curat ochiul înțelegerii.

Lucrată cu multă atenție și dăruire, cartea dedicată de părintele Mihai-Iulian Grobnicu Sfântului Simeon Noul Teolog arată impor­tan­ța operei acestuia în istoria literaturii creștine și vorbește despre viața minunată a acestui mărturisitor al Luminii și al prezenței lui Dumnezeu.

Copilăria și primii ani în Constantinopol, întâlnirea cu duhovnicul său, pentru care a primit negrăite daruri, viețuirea în Mănăstirea Studion și mutarea în Mănăstirea Sfântului Mamas, precum și multe alte aspecte ale vieții pline de sacrificii, dar și de negrăite și evidente bucurii ale acestui pnevmatofor, sunt dezvoltate, rând pe rând, în această lucrare.

Pe lângă aceste elemente definitorii ale vieții și devenirii Sfântului Simeon Noul Teolog, autorul lucrării vorbește despre relația Noului Teolog cu Sfânta Scriptură, experiențele mistice și alte multe aspecte teologice care privesc opera și viața marelui isihast. Îndrăznesc să spun că această lucrare este deosebit de importantă, altoindu-se pe lucrarea mai multor teologi, din România și din alte locuri ale lumii, care au avut în atenție acest subiect, cum este părintele profesor Dumitru Stăniloae, care a dorit să creeze o teologie neo-patristică, cu filon filocalic, care să hrănească discursul teologic academic. Părintele Mihai-Iulian Grobnicu se situează și el pe aceeași cale, pe de o parte trăind intens ceea ce a studiat, și, pe de altă parte, punând în lumină aceste adevăruri.

Preocuparea și dăruirea părintelui Mihai-Iulian Grobnicu față de acest subiect s-a vădit, o dată în plus, la Conferința misionar-pas­torală de toamnă a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, din luna octombrie 2022, când a dezvoltat în fața participanților subiectul legat de Sfântul Simeon Noul Teolog, atât de drag lui. Din prezentarea sa am reținut câteva idei referitoare la dimensiunea revelatorie a rugăciunii, pe care Sfântul Simeon o evidențiază inclusiv într-una din rugăciunile de dinainte de Dumnezeiasca Liturghie (a VII-a), în care Sfântul Părinte cere, încă din incipit, ca Dumnezeu să-l învețe ce se cuvine a face și a spune. Rugăciunea trebuie să constituie evenimentul în care nu omul vorbește, „amintindu-I” lui Dumnezeu ce trebuie să-i facă, ci omul este cel care trebuie să asculte, în cuvintele rugăciunii, voia lui Dumnezeu.

În rugăciune, Dumnezeu Se descoperă omului, iar omul Îl cunoaș­te, atât cât e cu putință, pe Dumnezeu. Nu te poți ruga și nu poți liturghisi pentru cineva necunoscut, iar în rugăciune descoperirea lui Dumnezeu este interioară și necuprinsă, întrucât acum Dumnezeu Se descoperă omului în modul cel mai intim, dorind să locuiască în sufletul omului: Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine (Apocalipsa 3, 20). Aceasta este rugăciunea despre care vor­bește Sfântul Apostol Pavel: Rugați-vă neîncetat (I Tesaloniceni 5, 17), adică nu doar o rugăciune cu buzele, ci una profundă, din toată inima.

Atenționându-și contemporanii că Dumnezeu nu trebuie închis în construcții doctrinare, Sfântul Simeon Noul Teolog ne transmite și nouă că Dumnezeu este lumină, iar vederea Lui este ca o lumină și în această lumină se face întâia cunoaștere a lui Dumnezeu. De aceea, apropierea și întâlnirea cu Dumnezeu trebuie precedată de o lucrare personală adecvată, mai ales prin curăția inimii și printr-o neobosită pregătire.

Din prezentarea părintelui e important să reținem că Sfântul Simeon Noul Teolog învață că viața omului trebuie să fie ca o Scriptură întrupată, mărturiile din filele Vechiului și Noului Legământ cerându-se a fi confirmate de propria noastră experiență și viețuire: Dacă nu am ajuns la o asemenea măsură, trebuie să luptăm spre a o dobândi.

Împreună cu părintele Mihai-Iulian Grobnicu, sunt bucuros de această împlinire, de publicarea lucrării Pnevmatologia Sfântului Simeon Noul Teolog. O analiză dogmatică actuală, atât de atent întocmită, izvor de inspirație pentru generațiile tinere de teologi și seminariști și, mai ales, pentru cei care caută dobândirea Luminii din Împărăția lui Dumnezeu.