Societatea Corală Carmen, file de istorie din Arhivele Naționale

Contextul proclamării de către Biserica Ortodoxă Română a anului 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești ne oferă fericitul prilej de a rememora pagini din istoria noastră culturală și de a aduce pe această cale în fața cititorilor istorii ale unor zidiri spirituale care în epoca lor au lăsat urme adânci în sufletele oamenilor. O astfel de „întreprindere” a fost Societatea Corală Carmen, la care ne vom referi pe larg, în acest articol, utilizând o serie de documente din Arhivele Naționale, documente păstrate în fondul Dudu Velicu, cel care a fost secretarul primului Patriarh al României, Miron Cristea.

Datorăm meticulo­zității și convingerii puternice a scriitorului păstrarea a ceea ce contemporanilor săi le păreau „banale hârtii”, bucuria de a avea intacte documente importante pentru segmentul acesta al istoriei muzicii bisericești care ne ajută să reconstituim parcursul unei veritabile insti­tuții corale a primei jumătăți a veacului al XX-lea. Dudu Velicu, asemenea unui arhivist, a adunat cu con­știin­ciozitate afișe, documente tipărite, procese-verbale ale întâlnirilor societății, scrisori, convocări către coriști, a decupat articole din ziare, a schițat un rezumat al activității coralei etc. Despre Societatea Corală Carmen s-a vorbit adeseori în contextul în care a fost evocat compozitorul, profesorul și dirijorul Dumitru Georgescu-Kiriac (1866-1928), căruia i-a revenit marele merit de a fi fost creatorul și inspiratorul acesteia, dar și „autorul renașterii muzicale a românilor”, după cum l-a caracterizat Barbu Delavrancea.

Statutul Coralei Carmen, primii pași şi concerte

Societatea Corală Carmen a fost înființată în anul 1901, la 22 iunie, data când statutul său avea să fie adoptat de inițiatorii acestui proiect. Așa cum rezultă din bro­șura publicată în 1904, membrii își propuneau prin statut obiective precum: dezvoltarea gustului muzicii și răspândirea cântecului coral în toate straturile societății; înlesnirea iubitorilor de muzică a mijloacelor de a se cunoaște și împrieteni; de a contribui prin artă la cultivarea și dezvoltarea sentimentului național. Societatea își propunea să formeze cu ajutorul membrilor săi un cor, să organizeze în public concerte și audiții muzicale, conferințe și festivaluri, dar și excursii în țară și străinătate, să creeze o bibliotecă și chiar o casă de ajutor pentru membrii activi. Alături de cei care cântau în cor se mai aflau și donatori, membri de onoare, întrucât la începuturi Corala Carmen avea nevoie de sprijin financiar, dar și de un patronaj al unor persoane care prin influența lor puteau înlesni ca activitatea corului să nu fie obstrucționată de biro­crație, să fie mai vizibilă. Preșe­dinte de onoare era prințul Leon Ghyka Dumbrăveni, dar trebuie remarcat și faptul că societatea s-a bucurat și de sprijinul unor perso­nalități ale vieții culturale, membri ai Academiei Române și înalți ierarhi, cu atât mai mult cu cât Corala Carmen a fost în decursul existenței sale un promotor major al muzicii și cântărilor bisericești. Societatea era condusă de un președinte, doi vicepreședinți, un secretar, era administrată de un comitet compus din 12 persoane, în rândul acestora fiind membru de drept și „maestrul director al corului”. Alături de comitetul de conducere se afla o Adunare Generală. Durata de înființare a societății era nelimitată. Inițiatorii au gândit și un steag al societății care avea pe avers stema regatului României și inscripția „Uniți în cuget și simțiri”, iar pe revers o liră pe o stea de aur din care porneau raze către toate direcțiile, iar deasupra inscripția „Societatea Corală Carmen 1901”.

Odată pornit acest proiect, el a fost salutat de presa din România, ziarul „Universul”, spre exemplu, consemnând: „Noi ne facem o datorie pe care o preţuim foarte sus, îndemnând pe toţi să ajute şi să contribue la acest succes ce va constitui o onoare naţională pentru noi!”.

Primul concert major pe care l-a susținut Corala Carmen, sub bagheta dirijorului D. G. Kiriac, a avut loc la 18 decembrie 1901, iar în program au fost cuprinse colinde și cântece populare. La al doilea concert, publicul a umplut sala, dovadă că debutul fusese convingător. Ateneu, Cercul Militar, Sala Clerului au devenit sălile unde locuitorii Capitalei s-au bucurat de prestațiile tot mai bune ale acestui cor. De-a lungul timpului, corul a inclus în repertoriul său numeroase compoziții de muzică bisericească, iar latura creștină a activității s-a dovedit a fi o carte de vizită a Societății Carmen. De aici și prețuirea și susținerea acesteia de către preoțime, dar mai ales de către ierarhii ortodocși ai timpului.

Concerte în toată ţara

Într-o epocă în care societatea românească vibra la idealul unirii tuturor românilor într-un singur stat, Societatea Corală Carmen a sprijinit acest deziderat prin susținerea a numeroase concerte în Ardeal (Lugoj, Sibiu - 1905), în Bucovina (Cernăuți - 1907), cântând oamenilor de rând și, în același timp, strângând legăturile cu mișcările corale ale românilor din aceste teritorii. În vremea Primului Război Mondial, 10 coriști au murit pentru împlinirea și întregirea României. Societatea Corală Carmen a organizat o serie de excursii culturale, în fapt turnee, așa cum au fost cele de la Sulina din 1904, apoi la Iași, Galați și Craiova (1907). De asemenea, a fost prezentă la Jubileul de 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, susținând la Expoziția Generală Română din 1906 concerte pentru un public numeros și venit din toate așezările locuite de români. Din inițiativa lui D. G. Kiriac, peste 900 de coriști veniți din toate colțurile Ardealului, Bucovinei și spațiului românesc au cântat reuniți sub bagheta sa în cadrul acelui faimos jubileu... Toate aceste concerte, alături de cele susținute la Ateneul Român, au consolidat repu­tația acestei societăți care era invitată să susțină spectacole la diverse evenimente, precum comemorarea a 400 de ani de la moartea voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt ori în cadrul unor momente importante de la Palatul Regal. De multe ori, Corala Carmen a concertat în prezența lui George Enescu, prima colaborare fiind în 1906, la Jubileul Regelui ­Carol, iar ultima consemnare ­documentară găsită de noi fiind în 1942, când Enescu a solicitat concursul coralei pentru un concert la Ateneu. În vremurile de apogeu, numărul membrilor ajunsese la 200 de persoane, iar Dudu Velicu a consemnat că parti­ci­panții erau „elevi de la Conservator, studenți, funcțio­nari, preoți, militari, maeștri de muzică”. Referindu-se la aceștia din urmă, Velicu men­ționa că, de fapt, această corală devenise un fel de școală. Majoritatea maeș­trilor de muzică din țară au făcut aici practică, au învățat meserie și și-au format repertoriul. După Marea Unire, Corala Carmen și-a continuat la fel de fructuos activitatea, a avut onoarea de a da răspunsurile la Liturghia din Catedrala Ortodoxă de la Alba Iulia la ceremonia încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria și a cântat Imnul de Slavă al încoronării. Moartea în 1928 a lui D. G. Kiriac, fondatorul coralei, a lăsat un uriaș gol. Cu toate acestea, corul rămas sub bagheta lui Ioan Chirescu a dus mai departe repertoriul, numele și prestigiul creatorului său. De altfel, într-una dintre ultimele scrisori ale lui Kiriac către succesorul său, acesta îi mărturisea: „După cum vezi, ideea a reuşit, rămâne ca voi, urmaşii, să mergeţi înainte pe calea deschisă, căci am încrederea că numai asta este singura cale pe care am putea lăsa şi noi o urmă”.