Sfinții români recent canonizați - mărturisitori ai credinței și ai demnității poporului român

Anul 2025 a fost consacrat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al Centenarului Patriarhiei Române și An comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea. Astfel, anul acesta suntem chemați să reflectăm mai mult asupra purtării de grijă a lui Dumnezeu față de poporul român și asupra felului în care lucrarea harului Duhului Sfânt a rodit în Biserica Ortodoxă Română prin sfinți. Istoria Bisericii Ortodoxe Române este și o istorie a sfinților, o istorie în care se poate observa cum în chip vădit a lucrat Dumnezeu prin sfinții care au luminat prin viața și învățăturile lor poporul dreptcredincios.

Biserica noastră a fost păstrătoarea și vestitoarea adevărului Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, primind această moștenire însemnată din propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu săvârșită pe teritoriul Dobrogei de astăzi, începând cu Sfinții Apostoli Andrei și Filip. Această credință apostolică a fost întărită de jertfele mucenicilor care au mărturisit credința în Hristos, susținută de rugăciunile cuvioșilor părinți purtători de Dumnezeu, de slujirea liturgică și pastorală a ierarhilor, preoților și diaconilor, apărată de binecredincioșii voievozi și de iubitoarea de Hristos oaste, și mereu practicată cu mare evlavie de poporul român cel drept­credincios.

Urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7), în contextul aniversării centenarului Patriarhiei Române (1925-2025), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în cadrul ședinței de lucru din zilele de 11-12 iulie 2024, canonizarea a 16 sfinți români, duhovnici și mărturisitori, care au strălucit prin faptele lor vrednice de laudă în acest răstimp de 100 de ani, devenind pildă de viețuire pentru cler și credincioșii mireni.

Astfel, în ziua de 4 februarie 2025, la împlinirea a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în mod solemn, în Catedrala Patriarhală din București, canonizarea a 16 sfinți români care au mărturisit credința în Hristos în perioada grea a regimului comunist din România. Sfinții preaslăviți la acest ceas aniversar sunt: Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, cu cinstire în ziua de 16 septembrie, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, cu cinstire în ziua de 23 octombrie, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie, Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, cu cinstire în ziua de 22 iulie, Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, cu cinstire în ziua de 6 iulie, Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie, Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, cu cinstire în ziua de 8 martie, Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu cinstire în ziua de 26 decembrie, Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cinstire în ziua de 10 noiembrie, Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, cu cinstire în ziua de 10 mai, Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, cu cinstire în ziua de 18 septembrie, Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cu cinstire în ziua de 3 august, și Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, cu cinstire în ziua de 8 august.

Acești slujitori au fost canonizați sau înscrişi în calendarul Bisericii întrucât au fost constatate în viața lor semnele sfințeniei: ortodoxia credinţei, viaţa sfântă plină de smerenie, pocăinţă şi rugăciune, iubire milostivă faţă de aproapele, mărturisirea jertfelnică a credinţei, iar uneori chiar facerea de minuni, precum și evlavia poporului față de ei. Biserica îi cinstește mai ales pentru că au îndurat cu bărbăție chinurile la care au fost supuși și au mărturisit credința în Hristos, chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind astfel un exemplu viu de trăire creștină deplină. Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințeniei vieții lor, care transcende orice con­text politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lu­mești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele.¹

Evenimentul de astăzi, din Parlamentul României, intitulat sugestiv „Cultură națională și eroii credinței”, are menirea de a aduce în atenția opiniei publice rolul important pe care l-au avut sfinții în conștiința poporului român creștin și în cultura națională. Biserica Ortodoxă Română a sprijinit permanent cultura națională, dar și menținerea identității și a unității naționale de-a lungul veacurilor. În acest sens, Biserica a fost și este una din instituțiile cele mai importante care promovează, susține și conservă cultura națională, subliniind mai ales legătura spirituală între cult și cultură, cinstind cu evlavie pe sfinți și cu recunoștință pe eroii neamului. De aceea, privim cu speranță spre viitor atunci când vedem astfel de inițiative care pun în valoare moștenirea spirituală și culturală a Bisericii Ortodoxe Române, lăsată de înaintașii noștri - patriarhi, ierarhi, preoți, monahi și credincioși mireni, care au apărat și transmis credința ortodoxă de-a lungul timpului.

În încheiere, îi felicităm pe toți cei care s-au ostenit pentru realizarea acestui eveniment patriotic, cultural și spiritual deopotrivă, precum și pe cei care au participat la această conferință.

Cuvânt rostit la conferinţa „Cultură națională și eroii credinței”, Palatul Parlamentului, 11 martie 2025.

Notă:

1. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Centenarul Patriarhiei Române - timp de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu şi binefăcătorilor, prilej solemn de cinstire a sfinților recent canonizați”, în Ziarul Lumina, nr. 20 (5.723), 5 februarie 2025, p. 7.