Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial „Taina aceasta mare este“

„Taina aceasta mare este“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Pr. Adrian Agachi - 12 Septembrie 2011

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel cuprinde o serie de învăţături esenţiale cu privire la Taina Cununiei. Faimosul pasaj din capitolul al V-lea al Epistolei (vv. 22-33) a fost integrat de altfel şi în slujba Nunţii.

Ideile exprimate aici au inspirat mai mulţi Sfinţi Părinţi (Clement Alexandrinul, Ioan Gură de Aur) în comentariile lor substanţiale cu privire la acest eveniment important din viaţa omului. De altfel, paralela Hristos-Biserică, soţ-soţie este una dintre cele mai profunde exemple ale înţelepciunii pauline.

Iubirea lui Hristos pentru Biserică şi a soţului pentru soţie

Sfântul Apostol Pavel începe discuţia despre Taina Căsătoriei cu una dintre cele mai faimoase comparaţii din istoria creştinătăţii: "Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană" (Efeseni 5, 22-27). Din nou, în acest fragment, femeia apare ca fiind subordonată bărbatului. Însă, dacă ţinem cont de adagiul patristic al Sfântului Nicolae Cabasila cum că nu doar trupul fără cap nu are viaţă, ci şi capul fără trup, atunci înţelegem mai bine consistenţa organică a Cununiei. Bărbatul este cap femeii, tot astfel precum Hristos este Cap al Bisericii. Această afirmaţie înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât o responsabilizare sporită a bărbatului, care trebuie să se comporte faţă de femeia sa în acelaşi mod în care Hristos S-a comportat faţă de propria Biserică. Hristos, precum ştim, S-a jertfit pentru păcatele noastre, primind moartea pe Cruce. Aşadar, bărbatul trebuie şi el să îndure pentru soţia sa ceea ce Hristos a îndurat pentru Biserică. În perioada actuală, există poate mulţi bărbaţi care utilizează doar prima parte a acestui fragment pentru a-şi subordona femeile, fără a ţine cont de mesajul paulin în întregimea sa. O femeie se poate supune total doar unui soţ capabil de un sacrificiu suprem pentru ea. Un bărbat trebuie să fie gata să îşi dea inclusiv viaţa pentru propria soţie, dacă vrea totodată un respect şi o dragoste deplină din partea acesteia. În caz contrar, prima afirmaţie nu poate avea decât o rezonanţă cazonă, lipsită de orice organicitate. Cum mai putem vorbi de familie ca mica biserică atunci când relaţia dintre soţi capătă o calitate totalitaristă? Dacă iubirea bărbatului nu merge până la sacrificiul suprem, atunci el nu poate pretinde din partea soţiei sale supunerea completă. În definitiv, te poţi supune liber doar celui pe care îl iubeşti, fiindcă, dacă te supui din constrângere, atunci nu devii nimic altceva decât un rob, nu o persoană iubită.

Taina profundă a Cununiei

"Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat" (Efeseni 5, 28-33). Partea finală a mesajului paulin din Epistola către Efeseni cuprinde o dezvoltare a ideilor exprimate anterior. Bărbaţii sunt îndemnaţi să îşi iubească soţia precum îşi iubesc trupurile. De ce tocmai această comparaţie? Pentru că soţii reprezintă împreună un trup, iar bărbatul este capul acestui trup. O altă interpretare ar fi aceea că iubirea noastră trebuie să depăşească orice instinct de conservare şi să se dăruiască deplin soţiilor, astfel încât nici o piedică să nu existe în calea realizării sale. Taina Cununiei, observă Sfântul Apostol Pavel, este una mare, dar întru Hristos şi în Biserică. Aici ni se atrage atenţia că nu orice fel de iubire jertfelnică poate fi considerată taină desăvârşită, ci doar cea realizată întru Hristos spre mântuire şi prin binecuvântarea oferită de Biserică. Fraza finală a fragmentului citat trebuie interpretată prin optica din paragraful anterior. Bărbaţii trebuie să îşi iubească femeile aşa cum se iubesc pe sine. Tăria egoismului trebuie să fie covârşită de intensitatea iubirii, astfel încât să nu ne temem de nimic în vederea apărării şi protejării soţiei. Femeia este îndemnată să se teamă de bărbat, dar putem oare să vorbim aici de o teamă ancestrală de un fel de stăpân care se comportă agresiv şi se consideră centrul universului? Nicidecum. Esenţa acestei fraze poate fi extrasă printr-o comparaţie potrivită. Cum ne temem de Dumnezeu? Ca de un Stăpân barbar şi insolent Care Se arată plin de asprime în faţa celui mai mic păcat al nostru? În nici un caz. Dumnezeu este asemenea unui Părinte iubitor de fii şi atunci când spunem că ne temem de El, ne temem de fapt să nu-L rănim şi să Îl facem să sufere din pricina fărădelegilor noastre. Aşadar, femeia se poate teme doar să nu-l piardă pe bărbat, să nu piardă iubirea şi respectul său, dar doar atunci când el se dovedeşte capabil să o iubească la intensitate maximă, şi nu ca pe un obiect, aşa cum se întâmplă atât de des.

Supunerea familială reciprocă şi ferirea de desfrânare

Supunerea femeii şi iubirea bărbatului sunt temele abordate de Sfântul Apostol Pavel şi în Epistola către Coloseni. Aici, el afirmă următoarele: "Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele. Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bineplăcut Domnului" (Coloseni 3, 18-21). Mesajul explicitat în paragrafele anterioare transpare şi în acest fragment, rezumând pe scurt cele enunţate. Supunerea femeii este privită drept un fapt oarecum asumat, mai ales în contextul lumii antice în care poziţia sa socială era net inferioară bărbatului. Însă, aşa cum am observat anterior, această supunere nu înseamnă o slujire oarbă, ci o formă de respect faţă de iubirea plină de tandreţe a bărbatului. Atunci când o persoană te iubeşte, ea te şi cunoaşte şi nu va face un lucru rău împotriva ta. Prin urmare, vei tinde să respecţi o astfel de persoană şi să te supui deciziilor sale potrivite. De altfel, nici un text scripturistic nu îndeamnă femeile să se supună soţilor orbeşte, într-un mod lipsit de discernământ, ci să încurajeze astfel iubirea lor şi să îi ajute în toate, fără a provoca certuri inutile. Ultimul sfat pe care îl observăm în Epistolele pauline apare în prima Epistolă către Tesaloniceni: "Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 4, 3-5). Aici este condamnată desfrânarea, deşi nu se face nici o referire directă la Taina Cununiei. Însă, în lumina textelor analizate în ultima vreme putem observa faptul că Taina Cununiei reprezintă modul binecuvântat în care bărbatul şi femeia pot convieţui fără a cădea în păcatul desfrânării. În materialele următoare vom analiza texte importante care aparţin Părinţilor Bisericii şi în care sunt detaliate diverse aspecte ale Tainei Cununiei.