Tradiție și înnoire la Mănăstirea Sinaia

Una dintre frumoasele mănăstiri românești încărcate de un trecut zbuciumat, dar și cu o frumoasă trăire duhovnicească este Mănăstirea Sinaia din stațiunea prahoveană cu același nume. Ideea și numele sfântului așezământ vin de la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina~ de pe Muntele Sinai. Recent, biserica istorică a așezământului monahal de aici a fost reînveșmântată în har, fiind târnosită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La poalele Munților Bucegi, pe tăpșanul dintre Valea Pele­șului și Valea Rea, la o foarte mică distanță de Castelul Peleș se află Mănăstirea Sinaia, unul dintre așezămintele monahale emblematice din Patriarhia Română. Înconjurată de ziduri de piatră ce alcătuiesc două curți interioare, mănăstirea se constituie ca o cetate a rugăciunii peste care tumultul unei stațiuni turistice cum este Sinaia nu poate pătrunde cu ușurință.

Amplasată la umbra deasă a codrilor seculari, mănăstirea este o oază de liniște pentru toți cei care îi calcă pragul și doresc să înalțe rugăciuni Preasfintei Treimi sau Maicii Domnului, ocrotitoare a așezământului monahal.

Ansamblul monahal cuprinde trei locașuri de închinăciune, respectiv biserica veche, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", paraclisul închinat sărbătorii Schimbarea la Față a Domnului și biserica mare, pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi.

Dacă în general mănăstirile sunt cunoscute și după numele localității în care au fost zidite, în cazul Mănăstirii Sinaia este invers. Localitatea a primit numele mănăstirii, așezământul fiind prima construcție de pe acest teritoriu.

Începuturile mănăstirii sunt legate de un pelerinaj pe care Spătarul Mihail Cantacuzino l-a făcut împreună cu mama sa Elena și cu sora sa Stanca la Muntele Sinai, care s-au rugat în Mănăstirea "Sfânta Ecaterina", ne povestește starețul Mănăstirii Sinaia, arhimandritul Macarie Bogus. Impresionat de frumusețea și de importanța locului vizitat pentru istoria mântuirii neamului omenesc, pe Muntele Sinai fiind primite cele Zece Porunci de către Moise, Mihail Cantacuzino decide să construiască la întoarcere o mănăstire în amintirea „Sinaiei celei mari”, sfântul locaș fiind pus sub oblăduirea Sfintei Fecioare Maria.

Construcția sfântului locaș a început în 1690 și a durat până în 1695.

Având în vedere că a fost ctitorită pe una din importantele rute comerciale ce lega Bucu­reștiul de Brașov, mănăstirea a avut de foarte multe ori de suferit din cauza turcilor ori a austriecilor.

Biserica veche a mănăstirii, recent retârnosită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, este una deosebită, ea fiind pictată de celebrul zugrav Pârvu Mutu.

Interesante sunt câteva scene din sfântul locaș, respectiv cele din portalul intrării în pronaos. Aici avem sculptaţi în piatră pe Moise și pe Arhiereul Aaron, fratele său. Aici, Moise ține în mâini tablele legii cu cele zece porunci, iar Aaron ține toiagul înfrunzit, scene ce fac legătură directă cu Muntele Sinai, cu Moise și fratele său Aaron.

În incinta mănăstirii se află și un frumos paraclis, construit în anul 1695. Deși pictura acestuia seamănă foarte mult cu cea din biserica mare, totuși, specialiștii nu susțin ideea că ar fi pictat tot de Pârvu Mutu. Cel mai probabil a fost un ucenic de-al acestuia, sub supravegherea maestrului, sau vreun pictor local a cărui identitate s-a pierdut de-a lungul timpului.

În ceea ce privește biserica mare a mănăstirii, aceasta a fost construită inițial într-o formă modestă în perioada 1842-1846.

Pe vremea stareţului Nifon Popescu (1888-1909), pe latura sudică a incintei, a fost adăugată clopotniţa (1892), unde avea să fie instalat clopotul de 1.700 kg, adus de la Turnul Colţea din Bucureşti. În 1895, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la întemeierea mănăstirii, s-a deschis pentru public muzeul, prima expoziție de obiecte de cult din țara noastră.

Lucrări de consolidare și restaurare a bisericii vechi

Ample lucrări de consolidare și restaurare au avut loc la biserica veche a mănăstirii, acum fiind o adevărată bijuterie arhitecturală ce strălucește ca o floare în incinta complexului vechi monahal.

„Lucrările pe care le-am desfăşurat au început în anul 1994, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist. Atunci am început demersurile pentru lucrarea de restaurare a picturii interioare, precum şi pentru lucrarea de restaurare şi consolidare a exteriorului bisericii. Aşa cum este scris şi în actul de sfinţire, biserica a fost decopertată în întregime, apoi a fost desfăcut acoperişul navei şi al turlelor, a fost turnată o centură de rezistenţă şi a fost acoperită cu tablă de cupru. Pictura din interior am restaurat-o cu ajutorul restauratorului Ioan Chiriac, apoi coloanele pridvorului au fost extrase pentru consolidare şi duse într-un laborator la Alba Iulia. Aici au fost consolidate, apoi au fost aduse şi reaşezate pe locul lor. Coloanele sunt cele originale, de la 1690-1695”, ne-a explicat arhim. Macarie Bogus, stareţul Mănăstirii Sinaia.

În paralel cu lucrările executate la sfântul locaş, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au fost efectuate lucrări importante şi la corpul de vest al cetăţii, situat în faţa bisericii. "Am început restaurarea corpului de vest în anul 2008. Acestea au durat până în anul 2011. A fost desfăcut zidul exterior şi a fost turnată fundaţia, apoi s-a zidit la loc partea exterioară. De asemenea, s-a intervenit şi la restaurarea şi recompartimentarea tuturor camerelor", ne-a spus arhim. Macarie. 

Pe lângă cele trei locașuri de închinăciune, mănăstirea deține și o importantă colecție muzeală ce poate fi vizitată de doritori.

Între acestea se numără diferite icoane deosebit de valoroase, cruci, cărți și alte obiecte de cult, dar și două din celebrele „plăcuțe de la Sinaia”, cunoscute în întreaga lume.