„Ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau”

Deşi pasajele cu privire la Taina Sfântului Maslu sunt puţine în Sfânta Scriptură, cele existente conţin suficiente detalii importante. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că primul pasaj pe care îl întâlnim este cel din Evanghelia după Marcu, la capitolul 6, versetul 13: "Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau".

Din nefericire, foarte puţine persoane care au analizat acest pasaj au ţinut cont şi de contextul în care apare. Ne-am propus ca, în cele ce urmează, să oferim o analiză amănunţită atât a versetului în cauză, cât şi a contextului în care el apare.

Contextul misionar

Pasajul din Evanghelia după Marcu asupra căruia ne vom concentra atenţia sună astfel: "Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo. Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Marcu 6, 7-13). Observăm încă din debut că Sfântul Evanghelist Marcu oferă aici mai multe detalii cu privire la trimiterea Sfinţilor Apostoli la propovăduire de către Hristos. Cei doisprezece Apostoli sunt trimişi să vestească pocăinţa pentru dobândirea Împărăţiei cerurilor. În această misiune de propovăduire însă, ei nu pleacă asemenea unor oameni neînsoţiţi de nici un fel de semne exterioare. Din contră, încă din primul verset citat aici ni se spune că Mântuitorul le-a oferit putere asupra duhurilor necurate. Misiunea Apostolilor este însoţită aşadar de exorcizări, dar şi de vindecări ale bolnavilor, aşa cum este amintit în ultimul verset din pasajul citat anterior. De asemenea, o altă temă importantă este cea a pocăinţei. Aşadar, în context, observăm cum se întrepătrund trei elemente de bază ale Bisericii: Taina Pocăinţei, Taina Maslului, dar şi ritualul exorcizării. Este momentul să urmărim îndeaproape care este legătură dintre cele trei elemente.

Legătura dintre Taina Maslului şi exorcizare

Exorcizarea este privită de multe persoane în zilele noastre ca un ritual în cel mai bun caz medieval (nu ştim de când termenul de medieval a devenit sinonim cu învechit, deoarece aceleaşi persoane apreciază cu mult bun-gust, uneori în aceleaşi discuţii cu privire la exorcizare, o serie de opere de artă sau literare din perioada respectivă!). Demonii nu există în concepţia omului modern. Aşadar, singurele elemente responsabile pentru actele demonizaţilor sunt bolile psihice. Un creştin adevărat însă ştie că este o mare diferenţă între boli psihice şi posedare demonică: din manifestările fizice reiese faptul că avem de-a face cu o "forţă" care împinge demonizatul la acte necugetate. Aşadar, atunci când Mântuitorul trimite ucenicii la propovăduire, le oferă totodată posibilitatea de a goni duhurile necurate. Apostolii primesc putere asupra demonilor. În versetul 13 ni se spune că "scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau". Aici se vede pentru prima dată legătura dintre Taina Maslului şi ritualul exorcizării, o tradiţie liturgică păstrată în continuare. În multe mănăstiri şi biserici unde se găsesc persoane demonizate, primul ritual care li se administrează acestora este Taina Maslului. Deşi Taina Maslului nu este menită să fie în principal un ritual de alungare a demonilor, ea poate avea în anumite circumstanţe acest efect. Vom reveni cu ocazia altor materiale asupra acestui aspect. Un lucru este însă cert: în versetul analizat acum, cele două acţiuni (alungarea demonilor şi vindecarea bolnavilor) nu sunt separate una faţă de cealaltă, ci păstrează o legătură interioară profundă.

Legătura dintre Taina Maslului şi Taina Pocăinţei

O altă conexiune importantă, dar de data aceasta mai puţin vizibilă este cea dintre Taina Pocăinţei şi Taina Maslului. Ni se spune în versetul 12 "şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască". Este de la sine înţeles că bolnavii care erau unşi cu untdelemn sau persoanele care erau exorcizate trebuia să îndeplinească această condiţie a pocăinţei. Ne putem întreba însă în ce consta practic această pocăinţă? Era un simplu act de recunoaştere a greşelilor? Consta în dobândirea unei profunde conştiinţe a firii păcătoase? Avea un ritual liturgic la bază? Este imposibil de precizat. Suntem conştienţi însă de faptul că atunci când un om se căieşte, el o face pentru ceva. Exista, aşadar, o recunoaştere a greşelilor săvârşite. Fără recunoaşterea acestor greşeli însă, ne vine greu să credem că putea avea loc o vindecare integrală a persoanei umane. Este suficient să amintim două exemple din Sfânta Scriptură. Primul constă în vindecarea slăbănogului purtat de cei patru bărbaţi, când Mântuitorul îi iartă mai întâi păcatele, înainte de a-i oferi vindecarea fizică. Al doilea exemplu este cel al slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, care este vindecat mai întâi, dar i se aminteşte ulterior că trebuie să nu mai păcătuiască. Taina Maslului nu poate fi administrată, până în prezent, unei persoane care refuză să se căiască de greşelile săvârşite. Aşadar, oricât de mult am încerca să ocolim acest fapt, el este deja evident din textul Evangheliei după Marcu. Maslul nu este o Taină magică, iar vindecarea oferită de ea nu constă într-un act care se săvârşeşte indiferent de gradul de căinţă al bolnavului.

Aspectul văzut al Tainei Maslului: ungerea cu untdelemn

În încheierea acestui material am dori să evidenţiem câteva elemente cu privire la aspectul văzut al Tainei Maslului. De ce era nevoie ca Apostolii să ungă bolnavii cu untdelemn? Nu puteau ei pur şi simplu să îi vindece printr-o simplă atingere a mâinii sau printr-o rugăciune spusă la distanţă? Ba da. Însă Taina Maslului ne aminteşte, ca toate celelalte Taine, de momentul intrării noastre în Biserică. Ne aminteşte în special de Taina Mirungerii. Darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu au fost irosite din vina noastră, iar acum, prin această a doua ungere, primim întărire pentru a le pune din nou în lucrare. Dacă Taina Pocăinţei este privită drept al doilea Botez, atunci Taina Maslului poate fi considerată drept o a doua Mirungere. Desigur, atât Taina Pocăinţei, cât şi Taina Maslului nu repetă in corpore Taina Botezului sau a Mirungerii, dar trimit către amândouă aceste Taine şi reprezintă şi ele condiţii prealabile pentru ca un bolnav să se poată împărtăşi. Împărtăşania nu poate precede Taina Maslului, la fel cum nu poate precede Botezul, Mirungerea sau Spovedania. Pentru un bolnav, ordinea corectă ar fi Spovedanie-Maslu-Împărtăşanie. Aşadar, untdelemnul ne aminteşte de darurile Duhului Sfânt pe care le-am primit prin Mirungere şi care zac acoperite de păcate în noi înşine. Însă el ne mai aminteşte şi de faptul că suntem uniţi cu Hristos, Unsul lui Dumnezeu. Aşa cum remarca părintele Stăniloae: "Într-un înţeles mai special, Tainele sunt lucrări invizibile ale lui Hristos săvârşite prin acte vizibile, prin care se constituie Biserica şi care se săvârşesc în Biserică. Hristos şi Sfânta Treime nu Se cunosc decât prin Biserică în eficienţa Lor, dar, pe de altă parte, sunt cunoscuţi ca Taine, pentru că sunt cunoscuţi în realitatea sensibilă a Bisericii. Astfel, în sensul cel mai special, caracterul şi numele de Taine îl au câteva lucrări vizibile ale Bisericii, instituite de Hristos, prin care Hristos uneşte cu Sine, şi deci cu Biserica, persoanele singulare care cred în El şi prin care dezvoltă unirea aceasta cu ele" (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, pp. 14-15).