Autonomie şi coresponsabilitate în educaţie

Întrucât Protocolul cu privire la predarea disciplinei religie - cultul ortodox în învăţământul preuniversitar şi la organizarea învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar, încheiat de Patriarhia Română, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secretariatul de Stat pentru Culte în ziua de 29 mai 2014, a fost interpretat tendenţios de către o asociaţie umanistă antireligioasă, care militează pentru scoaterea predării religiei din învăţământul public, precizăm:

În conformitate cu prevede­rile Constituţiei României (art. 32 alin 7) şi ale Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 (art. 18, alin. 3), religia, ca disciplină şcolară, este parte a trunchiului comun şi are caracter confesional, fiind predată potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult de profesori abilitaţi în baza protocoalelor încheiate de Ministerul Edu­ca­ţiei şi cultele religioase recunoscute de stat. Acest statut al orei de religie din România se regăseşte în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.

Prin urmare, încheierea Protocolului între cele trei insti­tuţii semnatare, care să reglementeze modul de colaborare între stat şi fiecare cult în parte pentru asigurarea învă­ţă­mântului religios în Ro­mânia, este o cerinţă legală (art. 18, alin. 3 din Legea educaţiei naţionale) şi reflectă realitatea garantată consti­tuţional că ora de religie a fiecărui cult este predată de persoane acreditate de respectivul cult.

Protocolul încheiat de Patriarhia Română, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secre­tariatul de Stat pentru Culte are scopul creşterii calităţii învă­ţământului religios public, precum şi a învăţământului teologic preuniversitar şi universitar. Acesta urmează Protocolului în­cheiat între Ministerul Învă­ţă­mântului şi Ştiinţei şi Secre­tariatul de Stat pentru Culte pentru introducerea educaţiei moral-religioase în învăţământul de stat (septembrie 1990) şi celor ulterioare încheiate de Patriarhia Română cu Mi­nis­terul Educaţiei Naţionale pentru reintegrarea învăţământului teologic seminarial (liceal) şi universitar în învăţământul public românesc.

Prevederile acestor protocoale anterioare sunt reluate şi precizate mai clar în Protocolul din 29 mai 2014, ţinându-se cont de prevederile constituţionale şi noile reglementări legale, experienţa dobândită şi practica administrativă constantă din ultimii 25 de ani referitoare la responsabilitatea Bisericii Orto­doxe Române în formarea şi selectarea personalului său necesar în diferite domenii de activitate (preoţi, profesori de religie, asistenţi sociali etc.). Protocolul afirmă coresponsabilităţile şi competenţele specifice Statului şi Bisericii în domeniul în­văţământului religios public şi al învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar.

În acelaşi timp, Protocolul reafirmă cooperarea profesorilor de religie şi a cadrelor didactice din învăţământul teologic preuniversitar şi universitar cu propria lor Biserică a cărei în­văţătură de credinţă o predau în şcoli, deoarece statul respectă autonomia cultelor şi, deci, nu realizează singur, ci împreună cu ele, învăţământul religios confesional. În plus, întrucât absolvenţii instituţiilor de învă­ţământ teologic ortodox sunt angajaţi, în cea mai mare parte, de către Biserica Ortodoxă Ro­mână, aceştia trebuie să în­depli­nească pe lângă exigenţele de formare academică şi pe cele morale şi spirituale specifice acesteia.

Pentru binele societăţii ro­mâneşti de azi este mare nevoie de-a intensifica legătura între libertate şi responsabilitate, între autonomie şi cooperare. Autonomia universitară şi autonomia cultelor, ambele garantate de lege, nu trebuie confundate cu indiferenţa sau lipsa de responsabilitate privind viaţa societăţii sau binele comun. În acest context, coresponsabilitatea şi cooperarea între Stat şi Biserică în spirit de respect reciproc reprezintă o datorie morală şi o necesitate practică pentru creşterea calităţii actului edu­caţional.

În concluzie, încercarea agresivă a unei asociaţii umaniste antireligioase de-a contesta permanent fără argumente solide opţiunea pentru ora de religie a majorităţii covârşitoare a pă­rinţilor şi elevilor din această ţară este injustă şi inutilă.

Biroul de presă al Patriarhiei Române