În contextul în care și astăzi în lume cei mai numeroși martiri pentru credință sunt creștinii, Patriarhia Română își exprimă aprecierea pentru declararea de către Parlamentul României a zilei de 16 august ca Ziua Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor.
Pentru prima dată în România, această comemorare va fi celebrată în toate bisericile în data de 16 august, care în acest an coincide cu Duminica migranților români, zi dedicată lor începând cu anul 2009, în prima duminică după Adormirea Maicii Domnului.
Martiriul ca dovadă desăvârșită a iubirii lui Hristos este în mod exemplar ilustrat în istoria creștinismului românesc de către Sfinții Martiri Brâncoveni. În acest sens, dedicarea unei zile naționale comemorative martiriului acestora trebuie să fie pentru noi prilej de conștientizare a violențelor actuale împotriva creștinilor. Aceste violențe îmbracă astăzi variate forme de persecuție, de la cristofobia noilor ideologii până la execuțiile filmate ale unor persoane care nu poartă altă vină decât aceea de a fi creștini.
În acest context, Patriarhia Română îndeamnă la recuperarea memorială a martiriului creștin, la apărarea şi promovarea libertății religioase ca drept fundamental al persoanei.
Biroul de presă al Patriarhiei Române
Data de 9 martie reprezintă atât ziua de pomenire a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, cât și Ziua Comemorării Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989. În această zi ne amintim, în mod special, de luptătorii români împotriva regimului totalitar comunist, care au fost închiși în lagăre și închisori și care au mărturisit credința ortodoxă împotriva ateismului comunist.
În ziua de joi, 6 februarie 2025, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Evenimentele liturgice de la Catedrala Patriarhală, prilejuite de aniversarea Centenarului Patriarhiei Române, se vor desfășura conform următorului program: În ziua de luni, 3 februarie 2025, la ora 17:00, la Catedrala Patriarhală, după încheierea Vecerniei, se va săvârși ultima slujbă de pomenire pentru cei 16 sfinți români canonizați.
În urma declarației recente a Papei Francisc referitoare la stabilirea unei date comune a celebrării Învierii Domnului facem precizarea că orice consultare referitoare la data Paștelui și o eventuală hotărâre pot avea loc numai în cadrul unui viitor Sinod panortodox, prin participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe surori.
Duminica a 2-a din post (a Sfântului Grigorie Palama) Marcu 2, 1-12 În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de
Umanismul, așa cum ni‑l prezintă istoria ultimelor secole, a pus în centrul atenției omul, uitând de raportarea lui la Creator. Însă „emanciparea” realizată nu a condus la împlinirea omului, la fericirea
Fraților, prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a
Sfântul Sofronie era din cetatea Damascului, avâd părinţi dreptcredincioşi ce se numeau Plintos şi Mira. A trăit în zilele împăratului Heraclie (610-641) şi încă din tinereţe şi-a
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul al II-lea despre rugăciune, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 277-278 „Toată lumea știe că rugăciunea este începutul oricărui bine și pricina
Ne-am obișnuit cu comemorările din fiecare an ale Bisericii noastre ortodoxe, care marchează atât momente istorice, cât și liturgice, dogmatice sau spirituale, încercând să trezească conștiința credincioșilor spre o viață activă și unitară din perspectiva mesajului pe care îl transmite.
Unii călugări din mănăstirile athonite, numiţi şi isihaşti, au ajuns să vadă lumina necreată a lui Dumnezeu. Dar adversarii lor respingeau posibilitatea vederii lui Dumnezeu de către om, negau distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, excluzând orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Cel care a luat iniţiativa de a le răspunde acestora a fost Sfântul Grigorie Palama, care a vorbit despre posibilitatea cunoaşterii şi a unirii cu Dumnezeu, afirmând că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare care să nu se manifeste în afară prin energii. Sfântul, pentru care isihasmul devenise un mod de viaţă, a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui.
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii, unul foarte profund, dens și uneori greu de asimilat. Temele abordate de el, cum sunt distincția dintre ființă și lucrările nezidite în Dumnezeu, distincția dintre teologie și vederea lui Dumnezeu în lumină, sunt adânci, greu de expus în cuvinte. Nici exprimarea lui nu este simplă, pe alocuri chiar aticizată și, mai mult, deși se folosește destul de des de metoda argumentației de tip aristotelian, documentaţia lui este laborioasă, nu ușor de urmărit, parcă vrând cu tot dinadinsul să-i invite pe detractorii lui să-i recitească paragrafele! Deci, da, Grigorie Palama este un teolog greu de descifrat și trebuie să recunoaștem și greu de digerat, nu numai de frații noștri de alte confesiuni, dar uneori și de noi. Bunăoară, citindu-l pe Varlaam, Achindin și mai ales pe Grigoras sau Dexios, s-ar putea să ni se pară la început mai clari, mai logici, mai digerabili! Totuși, dincolo de aceste dificultăți, Grigorie Palama este teologul luminii nezidite al lui Dumnezeu, teologul care ne arată cum să urcăm muntele Taborului pentru a-L întâlni acolo pe Hristos, izvorul luminii. Învățătura lui este despre viață, viața în Hristos.
