Binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu al Ţării Româneşti s-a născut în 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul voievodului Matei Basarab, iar după mamă fiind nepot al voievodului
16 Aug, 2025
x
Binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu al Ţării Româneşti s-a născut în 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul voievodului Matei Basarab, iar după mamă fiind nepot al voievodului
Ca în fiecare an, la 16 august cinstim, cu evlavie și dreaptă mărire, jertfa pentru credință și neam a Sfinților Martiri Brâncoveni. Cel care afirma: „Sunt Constantin creștinul ce-am fost Domn românesc”,
La Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a apărut, în anul 2024, albumul „Jertfă pentru credință și neam: 310 ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni (1714- 2024)”, semnat de
„Decapitat pentru mărturisirea credinţei în Hristos, Brâncoveanu se înrudeşte în jertfa sa cu Sfântul Ioan Botezătorul, devenind şi el un prodrom al Fiului lui Dumnezeu”, spunea Ioan Alexandru în „Imnul lui Constantin Brâncoveanu”. Se întărește astfel adevărul că viața marelui domnitor, a fiilor și a sfetnicului său a început cu adevărat după acest act martiric. Și că lutul trupurilor lor s-a preschimbat în lumină, iar ei în trimiși la Cer ai neamului românesc. „Neam căruia, primind suferinţele cu răbdare nesfârşită, precum Iov, i se înapoiază apoi - ca şi acestora - totul. Adică viaţa veşnică.”
În constelația așezămintelor creștin-ortodoxe românești, Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din București este și va rămâne pentru totdeauna o referință inconfundabilă grație voinței divine de a fi ctitoria și mai ales de a adăposti moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni.
În 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotăra trecerea în rândul sfinților a Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu și a fiilor lui. La aceeași dată a fost canonizat și
Raportul The World Watch List pe anul 2022 al organizației Open Doors arată că din topul primelor 50 de țări situate în Asia, Africa, America Latină și Orientul Mijlociu, în care este periculos să fii creștin, 31 au drept cauză a persecuției islamul, 7 dictatura, 4 comunismul și 4 naționalismul religios oriental. Dar persecutarea nu are loc numai în aceste teritorii, ci, sub forme noi, ascunse în umbra corectitudinii politice, se insinuează, tot mai intens în ultimii ani, în Europa și celelalte părți ale lumii, unde creștinii cu numele prigonesc creștinii cu faptele.
Nu poți înțelege revirimentul produs în arta românească la răscrucea veacurilor 17-18 fără să vezi Hurezii, cea dintâi mănăstire zidită de Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu. Pentru că aici, la picioarele Munților Căpățânii din Vâlcea, s-a cristalizat, s-a rafinat și apoi s-a așezat în potrivite tipare ceea ce avea să rămână cunoscut în istoria culturii noastre drept stilul brâncovenesc. Statutul de monument UNESCO, primit în 1993, certifică valoarea acestei ctitorii în patrimoniul cultural universal.
Privind icoana care ne oferă spre închinare cinci candele de mucenicească sfințenie - chipurile Sfinților Martiri Brâncoveni - suntem străbătuți de un puternic fior de evlavie, la care contribuie, pe lângă povestea ca atare și care constituie pagini de istorie pură despre epoca, viața și înfăptuirile lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, Domn al Ungrovlahiei între anii 1688 şi 1714, acel fluid unic de simțire care face ca sufletul să dea pasul spre percepția aurei de legendă.
Ediţia de Târgovişte a cotidianului Adevărul consemnează faptul că la 16 august Ortodoxia românească face pomenirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ucişi pentru că nu au vrut să renunţe la credinţa lor.
În colecţia de manuscrise greceşti a Bibliotecii Academiei Române se află şi un pomelnic al Mănăstirii Zlătari, donat la 16 februarie 1927 de istoricul Virgil Drăghiceanu, catalogat la numărul 1.036. Manuscrisul a fost cercetat şi publicat de Oana Mădălina Popescu în studiul său „Mănăstirea Zlătari din Bucureşti sub domnia lui Constantin Brâncoveanu: documente noi”, Studii Teologice, nr. 1/2012, pp. 83-104. Studiul respectiv cuprinde multe informaţii inedite despre mănăstirea închinată Patriarhiei de Alexandria în anii de domnie ai Sfântului Voievod.
Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” a organizat sâmbătă, 15 august, o serie de evenimente în cinstea comemorării Sfinților Martiri Brâncoveni. Au fost vernisate două ex
Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu al Ţării Româneşti s-a născut în 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul voievodului Matei Basarab, iar după mamă fiind nepot al voievodului
Troparul, glasul al 3-lea Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui
În contextul în care și astăzi în lume cei mai numeroși martiri pentru credință sunt creștinii, Patriarhia Română își exprimă aprecierea pentru declararea de către Parlamentul României a zilei de 16
Duminică, 12 iulie 2020, se împlinesc 300 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu la ctitoria sa din București, Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou”. Aduse din insula Halki la 12 iulie 1720 de Doamna Marica, soția voievodului, cinstitele moaște ale Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu au fost așezate, în anul Tricentenar-2014, într-o frumoasă raclă de argint aurit, sub un baldachin sculptat în lemn de tei și aurit în tehnică bizantină-bolus, spre veșnică pomenire a jertfelnicei mucenicii împlinite de Sfinții Martiri Brâncoveni.
Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu a marcat profund istoria României. În cei 26 de ani de domnie - una dintre cele mai lungi din istoria Principatelor Române -, Țara Românească a prosperat în pace, înflorire culturală și dezvoltare a vieții spirituale. Martiriul, încheiat cu execuție, prin care el și fiii săi au trecut la Constantinopol, nu i-a putut șterge nici amintirea, nici moștenirea, materializată prin numeroase ctitorii religioase, dar și prin maniera artistică și arhitecturală care-i poartă numele.
Potlogi, din județul Dâmbovița, este Mogoșoaia numărul 2, mult mai puțin cunoscut, mult mai puțin frecventat, dar cu nimic mai puțin frumos decât acesta. În plus, are o istorie teribilă. A fost ridicat în
Naşterea Mântuitorului, pe care astăzi o prăznuim, ne invită să reflectăm profund asupra existenţei de dincolo de materie: de unde a venit acest Prunc? De ce venirea Lui în materie şi în
Acceptarea suferinţei şi a morţii e suprema garanţie ce o poate da omul despre adevărul mărturiei lui. Martirul rămâne martorul unor realităţi spirituale pe care le cunoaşte din propria experienţă.
Un martiriu mare cât un popor. Oricum, cât tot ce este mai bun şi mai copt în el. Un domnitor, copiii şi sfetnicul său, păşind spre călău, în soarele unei veri străvechi, păşind prin
