Mormântul și moaștele Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu

În anul 2014 s-au împlinit 300 de ani de la martirizarea Sfinților Brâncoveni. Prin implicarea și dragostea sa pentru Sfinții Martiri Brâncoveni, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a acordat Înalta binecuvântare pentru desfășurarea lucrărilor arheologice și antropologice, în baza avizului Ministerului Culturii, de desfacere a mormântului voievodal și identificare a moaștelor Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, precum și a celorlalte rămășițe pământești aflate în criptele din mormântul voievodal al Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Nou.

Pentru acest moment istoric și duhovnicesc, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a aprobat constituirea unei comisii formate din specialiști arheologi, istorici, antropologi, teologi, un arhitect specialist în monumente istorice, precum și specialiști în restaurare de piatră monumentală. Șantierul arheologic a fost coordonat cu înaltă competență profesională de dr. arheolog specialist Gheorghe Mǎnucu-Adameșteanu, din partea Muzeului Municipiului București.

Membrii Comisiei au fost: Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, la acea vreme Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; ilustrul prof. univ. dr. Emilian Popescu; reputatul prof. dr. Panait I. Panait, istoric și renumit arheolog; dr. Raluca Iuliana Popescu, arheolog specialist; Ingrid Pool, expert în arheometrie; dr. Andrei Soficaru, specialist antropolog la Institutul „Francisc Rainer” al Academiei Române; dr. Mihai Constantinescu, specialist antropolog la Institutul „Francisc ­Rainer” al Academiei Române; părintele Ionuț Corduneanu, vicar patriarhal; părintele Alexandru Moțoc, inspector general bisericesc; arhitect dr. Dan D. Ionescu, specialist în monumente ­istorice; prof. Anton Rațiu, sculptor; Alexandru Siminic, sculptor restaurator pentru monumente istorice. La această lucrare din Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou a participat și o echipă de la Sectorul cimitire și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Intervenția arheologică la mormântul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu s-a desfășurat în perioada 12-15 mai 2014. Operațiunea de desfacere a plăcii funerare a început în dimineața zilei de luni, 12 mai, când a fost desfăcută, cu multă atenție, piatra funerară a mormântului, ce cântărește aproximativ o mie de kilograme. Apoi a fost scos „patul” de cărămidă pe care fusese așezată piatra funerară în anul 1985. Ulterior, echipa a purces la desfacerea plăcii de beton, așezată deasupra criptelor în timpul lucrărilor de consolidare și protejare a mormântului, efectuate tot în anul 1985, sub coordonarea renumitului arhitect Ștefan Balș.

După ce a fost deschisă placa de beton în ziua de marți, 13 mai, au fost găsite trei cripte despărțite prin pereți de cărămidă, în interiorul cărora se aflau trei sicrie. Primul sicriu identificat a fost cel al domnitorului Ioan Mavrocordat (1716-1719). Sicriul se afla în cripta din latura de sud-vest. Prima stabilire a identității osemintelor domnitorului a fost realizată pe baza unui recipient din sticlă, sigilat la ambele capete, ce conținea un document olograf, semnat de către principele George Nicolae Mavrocordat, la data de 22 mai 1934, prin care arăta că în acel sicriu se află exclusiv osemintele strămo­șului său, domnitorul Ioan Mavrocordat. Acest document lămurește identitatea osemintelor domnitorului Ioan Mavrocordat, precum și faptul că, potrivit documentului evocat, „în racla a doua se găsesc oseminte străine familiei Mavrocordat, care nu trebuie confundate cu cele ale lui Ioan Vodă Mavrocordat, care sunt așezate chiar sub capătul criptei”. În plus, la identificarea osemintelor lui Ioan Vodă Mavrocordat a contribuit și existența unor litere confecționate din metal, cu inițialele „I.M.” (Ioan Mavrocordat) și a unei coroane în miniatură, alcătuită tot din metal, toate acestea fiind aplicate pe sicriu.

Așadar, specialiștii arheologi și antropologi, pe baza cercetărilor prezente și a celor anterioare, au stabilit faptul că în sicriul alăturat lui Ioan Vodă Mavrocordat sunt oseminte ale familiei Brâncoveanu, aflate în cripta de sud-est.

Odată ce a fost stabilită apartenența osemintelor din cele două cripte, atenția membrilor comisiei s-a îndreptat asupra celui de-al treilea sicriu, situat în latura de nord a mormântului.

În conformitate cu relatările arheologice mai vechi, în această criptă au fost identificate moaștele Domnitorului Martir și Sfânt Constantin Vodă Brâncoveanu. Ele erau așezate în formă de cruce, iar craniul sfântului se afla în partea de sus a acestor moaște.

Mi-a atras atenția faptul că în partea superioară a craniului Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu se află o perforație circulară pe osul parietal stâng. I-am întrebat atunci pe specialiștii antropologi de unde ar putea proveni această perforație. În urma cercetărilor efectuate, aceştia au concluzionat și în raportul antropologic că perforația respectivă a fost cauzată de un corp tăios, produs din interior spre exteriorul craniului („Monografia Bisericii «Sf. Gheor­ghe»-Nou”, Ed. Basilica, 2014, pp. 110-112). Această expertizǎ antropologică a fost corelată cu descrierea lui Anton Maria del Chiaro, care spunea despre capetele martirilor Brâncoveni că au fost purtate în sulițe (prăjini) pe străzile orașului, iar după aceea au fost aruncate în mare și apoi recuperate de câțiva creștini, împreună cu celelalte rămășițe pământești, și duse în insula Halki.

Foarte important în demersul de identificare antropologică este faptul că în partea posterioară a mandibulei craniului Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu au fost descoperite „urme ale unor leziuni produse cu obiecte tăioase”, observații care sunt în concordanță cu datele istorice cunoscute despre uciderea prin decapitare a Sfinților Martiri Brâncoveni, în ziua de 15 august 1714. Acestea au fost corelate și cu observațiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932, care atestă faptul că la una dintre vertebrele cervicale există o tăietură „oblică” produsă de un corp tăios.

Având la bază raportul antropologic din anul 2014, în anul următor, în data de 3 august 2015, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române a emis un „Atestat privind Raportul referitor la osemintele din criptele de la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou” în care concluzionează: „Luând în considerare datele din raportul respectiv și datele stabilite cu privire la înhumarea osemintelor respective în Biserica Sf. Gheorghe-Nou, ca și a datelor istorice legate de ele, se poate preciza că printre aceste oseminte se află și cele ale domnitorului Constantin Brâncoveanu și al unuia din fiii săi (probabil Ștefan)”. Documentul este semnat de către acad. prof. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, director onorific al institutului; prof. dr. Cristiana Suzana Glavce, director al institutului; prof. dr. Alexandru T. Ispas, secretar științific al institutului.

În anul 2025, în ședința din 1-2 iulie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin implicarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în calitate de președinte, a aprobat canonizarea a 16 femei românce cu viață sfântă, printre care și Maria Brâncoveanu, cu titlul de „Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu”. Astfel, în anul 2026 va avea loc și proclamarea locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu. Despre jertfa și suferința acesteia, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea: „Deşi Doamna Maria Brâncoveanu a supravieţuit fizic martirizării familiei sale, totuşi putem spune că ea a murit de cinci ori, a murit de fiecare dată când cei patru fii şi soţul ei au plecat capul sub sabia călăului, preferând să moară creştini ortodocşi decât să trădeze credinţa creştină strămoşească a poporului român” († Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cuvânt adresat cu prilejul concertului „Bucuria Învierii”, Ateneul Român, Bucureşti, luni, 19 mai 2014).

Din informaţiile istorice, arheologice și antropologice expuse, inclusiv prin corelarea datelor din analiza arheologică și antropologică din anul 1932, putem afirma că în mormântul voievodal se află și osemintele soției Domnitorului Martir, Maria Brâncoveanu, precum și a cel puțin doi dintre fiii martirizați: Ștefan și Matei. Aceste aspecte au făcut obiectul examinării antropologice din anul 2014 și a unei ulterioare expertize medico-legale antropologice în interes istoric, cea din urmă fiind efectuată chiar în luna ianuarie a anului 2026, ambele susținând această realitate istorică: în necropola de la „Sfântul Gheor­ghe”-Nou se află moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni și ale Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu.

În continuare prezentăm câteva detalii importante pentru a înțelege procesul de identificare a osemintelor (moaștelor) Mariei Brâncoveanu, în concordanță cu concluziile lui Virgiliu Drăghiceanu din decembrie 1932, în conformitate cu raportul antropologic privind osemintele umane descoperite în Biserica „Sfântul Gheor­ghe”-Nou, realizat de către antropologii Mihai Constantinescu și Andrei Soficaru în anul 2014, din care reținem următoarele aspecte: „În data de 13 mai 2014 ne-au fost puse la dispoziție o pereche de femure întregi, provenind tot din racla cu oseminte atribuite domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acestea aparțin unui individ adult (posibil cu o vârstă mai înaintată, ținând cont de apariția de entesofite pe trohantere și liniile aspre)” (Raportul antropologic prezentat în „Mărturii Brâncovenești”, coordonator Gh. Mănucu- Adameșteanu, Ed. Agir, București, 2014, p. 379). Așadar, elementele osoase prezentate și identificate atunci aparțineau unui individ cu „o vârstă mai înaintată”, corelate și cu celelalte elemente specifice observațiilor antropologice, care proveneau din „sicriul lui Constantin Brâncoveanu”, conform aceluiași raport antropologic prezentat în vol. „Mărturii Brâncovenești” (p. 396, figura 4, schelet C). Aceste oseminte indicau în mod firesc, conform datelor istorice și observațiilor arheologice anterioare asupra mormântului voievodal, persoana Doamnei Maria Brâncoveanu. În acest context, osemintele examinate antropologic și alte fragmente osoase provenite din același sicriu al Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu au fost așezate separat, într-un sac curat din in, și coborâte apoi în criptă, într-o cutie special amenajată, într-un loc accesibil, gândindu-ne, desigur, la faptul că va veni o zi când acestea vor putea fi din nou examinate. De față cu antropologii a fost așezat deasupra osemintelor un înscris olograf pe o foaie de hârtie, având următoarele cuvinte: „Biserica Sfântul Gheorghe mai 2014 - pereche femure, individ de sex feminin, vârstă adultă - oasele au fost recuperate din sicriul lui Constantin Brâncoveanu”. Erau prezenţi și alți membri ai comisiei, precum și părintele coslujitor Vladimir Lapte, părintele medic Adrian Roşca, preot îmbisericit la Parohia „Sfântul Gheorghe”-Nou.

Deşi în raportul antropologic enunțat, probabil din prudență, era trecut „sex indeterminabil”, privitor la osemintele aparținând „unui individ mai în vârstă”, textul olograf prezentat mai sus arăta, avem şi convingerea cercetătorilor, că se referea, conform datelor istorice și arheologice corelate, la Doamna Maria Brâncoveanu.

Având în vedere cele prezentate mai sus, pentru actualizarea şi atestarea antropologică a moaștelor Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, precum și a celorlalte oseminte, ne-am adresat printr-o cerere, înregistrată cu nr. A9/712/2026 din 20 ianuarie 2026, directorului general al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București, prof. univ. dr. Sorin ­Hostiuc, solicitând efectuarea unei examinări antropologice medico-legale, în interes istoric, a rămășițelor umane menționate.

Astfel, cererea înaintată a fost soluționată prin repartizare către dr. Mariana Roşu, doctor în științe medicale, medic primar legist în cadrul Laboratorului de Antropologie Medico-Legală Clinică și Prosecturală - INML „Mina Minovici” Bucureşti, cu vastă competență și experiență în efectuarea expertizelor medico-legale antropologice de identificare pe piese scheletice şi pe cadavre mumifiate, precum și dr. Larisa Udriștioiu, medic specialist legist în cadrul aceluiași laborator medico-legal, asistent universitar UMF „Carol Davila”.

Mai jos sunt redate câteva aspecte esențiale pentru demersul de identificare, extrase din Raportul de expertiză medico-legală antropologică menționat:

„În urma sortării materialului osos supus expertizei, s-a constatat că aparține a 4 schelete, notate convențional cu scheletul A, scheletul B, scheletul C și scheletul D, precum și 20 de fragmente osoase diverse ce nu pot fi atribuite. Oasele examinate prezintă porozitate și friabilitate accentuată. Sunt de culoare gălbui-cafenie, nu prezintă părți moi și sunt pe alocuri acoperite de pământ uscat. Pe suprafață prezintă zone de așchiere, de culoare albicioasă, consecutive manevrelor de exhumare. /.../

Concluzii:

Materialul osos examinat este de natură umană, provenind de la scheletele a 4 persoane, notate convențional cu A, B, C, D. Dintre acestea:

• Scheletul notat convențional A provine de la o persoană de sex feminin a cărei vârstă (în absența craniului și a oaselor bazinului) se poate aprecia în limite largi la 65-70 de ani.
• Scheletul notat convențional B provine de la o persoană de sex masculin cu vârsta de 25-30 de ani.
• Scheletul notat convențional C provine de la un subadult cu vârsta de 12-13 ani.

Materialul osos examinat nu prezintă leziuni traumatice perimortem, astfel încât nu se pot stabili felul şi cauza morţii.

Coroborând rezultatul examinării antropologice cu datele de istoric furnizate, apreciem că decesul persoanelor cărora acestea aparțin s-a produs, probabil, cu circa 250-300 de ani anterior cercetării, ceea ce ne permite să concluzionăm că materialul osos este de interes istoric.

În raport cu solicitarea înaintată, apreciem că piesele atribuite scheletului notat convențional A aparțin, cel mai probabil, Mariei Brâncoveanu - decedată în anul 1729, la vârsta de 68 de ani.

În plus, menționăm că piesele atribuite scheletului notat convențional B pot aparține lui Ștefan Brâncoveanu, decedat în anul 1714, la vârsta de 28-29 de ani, iar piesele atribuite scheletului notat convențional C pot aparține lui Matei Brâncoveanu, decedat în anul 1714, la vârsta de 12-13 ani.”

Ca o scurtă concluzie, aducerea moaștelor Sfinților Martiri Brâncoveni în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, din inima Bucureştilor, de către Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, în urmă cu mai bine de trei veacuri, are o semnificație profundă: Sfântul ctitor Constantin Brâncoveanu împreună cu ceilalți Sfinți Martiri Brâncoveni sunt de atunci acasă, în biserica zidită de el, Vodă Brâncoveanu, ca o încununare a ctitoriilor sale, cu valoare de simbol național, mărturie vie a unei jertfe mucenicești ce se aude răspicat peste vremuri și ca o apoteoză a martirajului și demnității creștine.

În anul 2014, când s-a împlinit vremea celor trei veacuri de când Sfinții Brâncoveni L-au slăvit pe Dumnezeu cu sângele lor mucenicesc, după rânduiala noastră ortodoxă, sfintele relicve ale Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu au fost scoase la lumină și puse la loc de cinste în ctitoria brâncovenească de la Kilometrul Zero al României din București. Totodată, în ziua de 16 august, același an tricentenar 2014, dedicat Sfinților Martiri Brâncoveni, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în fruntea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa mai multor ierarhi din străinătate, a sute de preoți și diaconi, a mii de credincioși din întreaga țară, a săvârşit slujba de sfințire a lucrărilor de restaurare și înfrumusețare a sfântului lăcaş, având în mijloc moaștele Brâncoveanului ce luminau cu lumină mare întreaga Românie dreptmăritoare.

Acum, în anul Domnului 2026, cu aceeași rânduială a chiriarhului locului, Părintele Patriarh Daniel, în așteptarea proclamării locale a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, cinstitele sale moaște, precum și ale fericiților Prinți Brâncoveni Ştefan şi Matei sunt pregătite pentru a putea fi și ele cinstite, împreună cu ale soțului și tatălui lor, după cuviință, întru slava lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici, spre dăinuirea credinței pe pământul românesc, pentru care s-au jertfit Sfinții Martiri Brâncoveni.

Citiți și: Necropola „Sfântul Gheorghe”-Nou, sanctuar al Sfinților Martiri Brâncoveni