Sfinţii Martiri Brâncoveni în pomelnicul Bisericii Zlătari din Bucureşti

În colecţia de manuscrise greceşti a Bibliotecii Academiei Române se află şi un pomelnic al Mănăstirii Zlătari, donat la 16 februarie 1927 de istoricul Virgil Drăghiceanu, catalogat la numărul 1.036. Manuscrisul a fost cercetat şi publicat de Oana Mădălina Popescu în studiul său „Mănăstirea Zlătari din Bucureşti sub domnia lui Constantin Brâncoveanu: documente noi”, Studii Teologice, nr. 1/2012, pp. 83-104. Studiul respectiv cuprinde multe informaţii inedite despre mănăstirea închinată Patriarhiei de Alexandria în anii de domnie ai Sfântului Voievod.

Manuscrisul broșat este scris pe hârtie, cu pagini în format 19 cm x 14 cm. În pagina 2 sunt înscrise data redactării (4 noiembrie 1854) şi numele celui care a alcătuit pomelnicul, arhimandritul Atanasie, egumenul mănăstirii la jumătatea veacului al XIX-lea, mai târziu Mitropolit al Libiei. Documentul se deschide cu un preambul despre începuturile sfântului lăcaş: „Această Sfântă Mănăstire Zlătari a fost reparată întâi la anul 1692 de la Naşterea lui Hristos, în timpul domniei marelui Ioan Constantin Voievod şi în timpul arhieriei Înaltprea­sfinţitului Mitropolit Theodosie, prin ajutorul lui şi al multor creştini dreptmăritori, locuitori ai acestui oraş”. În continuare sunt date informaţii succinte despre zidirea noii biserici, în anii 1851-1853.

Înțelegem, așadar, că biserica pomenită în cele mai vechi documente cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, după numele unui slujitor (Popa Manta) sau după numele cartierului (mahalalei) în care se afla (Zlătari), denumire care a dăinuit până astăzi, nu era ctitoria unei singure persoane sau familii. Era o ctitorie comunitară, la care au contribuit mai mulți creștini drept­măritori, însă, la loc de cinste, la cumpăna veacurilor al XVII-lea și al XVIII-lea, apare numele Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu numele celor apropiaţi din familia sa.

Pomelnicul este selectiv, după tradiția veche, când din pricina mulțimii numelor nu erau toți pomeniți, dar știe Dumnezeu numele lor. În documentul scris în limba greacă avem patru categorii de ctitori și binefăcători: Dintre patriarhi, Dintre domni și copiii lor, Dintre boieri, Dintre diferiți boieri. Sunt 904 ctitori şi binefăcători, înscrişi doar cu numele de botez în pomelnicul din 1854.

Astfel, în prima categorie sunt pomeniți: Mathei, Parthenie, Theofil, Ierothei, patriarhi adormiţi, și Ierothei al II-lea, patriarhul alexandrin în funcțiune la timpul scrierii pomelnicului. Nu apare numele Sfântului Patriarh Gherasim Palla­da, un apropiat al voievodului muntean, care a vizitat Țara Românească în mai multe rânduri. În timpul păstoririi sale, Mănăstirea Zlătari a fost închinată Patriarhiei de Alexandria. De asemenea, unul dintre înalții boieri munteni, spătarul Mihail Cantacuzino, care a înzestrat mănăstirea cu pivnițe și terenuri, nu pare să fie în primele rânduri la capitolul „Dintre boieri”, deși în document numele Mihail apare de 23 de ori.

Dar ceea ce arată amintirea Brân­co­venilor în pomelnicul de la Zlătari este conținutul secțiunii „Dintre domni și copiii lor”: Ioan, Constantin, Maria, Constantin, Ştefan, Radul, Mathei, Bălaşa, Maria, Elena, Ilinca, Sanda, Anica, Radul, Stanca, Şerban, Maria, Ioan, Andriada, Ilinca, Şerban, Radul, Duca, Şerban, Constantin, Ştefan, Nicolae, Alexandru.

Dintre cele 28 de nume pomenite, partea de început este cu certitudine consacrată familiei Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu și a jertfelnicei sale Doamne Maria. Ca şi mănăstirea de peste drum, „Sfântul Ioan cel Mare”, aflată pe locul unde s-a construit sediul central al Casei de Economii şi Consemnaţiuni, Mănăstirea Zlătari a fost ajutată de Sfântul Voievod Martir Constantin şi de membrii familiei sale.

În ziua de 21 mai 2014, în timpul procesiunii cu moaştele Sfinţilor Brâncoveni de la Catedrala Patriarhală către Biserica „Sfântul Gheor­ghe”-Nou, credincioşii care au ieşit în pridvorul Bisericii Zlătari cu icoanele Sfinţilor Ciprian şi Iustina şi a Sfinţilor Brâncoveni, ca să întâmpine racla martirilor, au fost părtaşi la un miracol. De pe chipurile din icoana celor şase mucenici au izvorât firişoare de mir, binemirositoare. Icoana este şi astăzi păstrată cu evla­vie în naosul bisericii, ca o întă­rire a legăturii cu Sfinţii Brâncoveni. La aflarea acestui eveniment, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României a scris: „A fost o binecuvântare pentru pelerini”.

De aceea, în fiecare an, la sărbătoarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, credincioşii cântă împreună acatistul şi cheamă în rugăciune ocrotirea acestor apărători ai dreptei credinţe şi ai neamului românesc. Iar în anul comemorativ al valorii culturale şi spirituale a cimitirelor, ne rugăm pentru toţi cei din pomelnicul ctitorilor şi binefăcătorilor bisericii.