Credinţa unită cu iubire şi cu multă smerenie ajută pe cei bolnavi

În Duminica a 6-a după Rusalii, a vindecării slăbănogului din Capernaum, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat faptul că pericopa evanghelică citită în cadrul Sfintei Liturghii, după Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 9, versetele de la 1 la 8, ne arată puterea Mântuitorului Iisus Hristos de a ierta păcatele şi de a vindeca pe cei bolnavi.

 Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a reliefat că Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum ne arată în rezumat că puternica credinţă a celor milostivi ajută pe omul bolnav. Preafericirea Sa a vorbit despre cele trei mari învăţături care se desprind din pericopa evanghelică: „În primul rând, boala trupului cheamă pe om să caute vindecarea sufletului de păcate. În al doilea rând, vedem că Iisus vindecă mai întâi su­fletul de păcate şi apoi vindecă trupul de paralizie. În al treilea rând, vedem că oamenii credincioşi şi milostivi, care aduc pe cel bolnav la Iisus ca să-l vindece, reprezintă pe slujitorii Bisericii şi pe medicii care lucrează pentru vindecarea bolnavilor.”

Despre puterea de a ierta păcatele, Patriarhul României a spus că aceasta a fost dată de Hristos-Domnul, Bisericii Sale, prin Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, puterea însăşi de a ierta păcatele fiind una de vindecare şi de mântuire. „Mântuitorul Iisus Hristos arată deodată că este Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, că este izvorul iertării, izvorul milostivirii, izvorul harului, întrucât este nedespărţit de Tatăl şi de Duhul Sfânt. Hristos-Domnul cunoaşte că multa suferinţă a bolnavului paralizat a trezit în el multă pocăinţă şi multa pocăinţă a trezit în el credinţa că numai Iisus îl poate vindeca. Este posibil ca el să fi apelat la mai mulţi doctori să-l vindece de paralizie, însă nu a reuşit nimeni să o facă. Şi atunci, singura speranţă era Iisus din Nazaret. De aceea, cei din jurul lui, prieteni, apropiaţi, l-au luat pe o targă pe acest bolnav paralizat şi l-au dus la Iisus. Iar Iisus văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: «Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!» (Matei, 9, 2). Faptul că i-a zis bolnavului fiule ­înseamnă că Iisus a descoperit în sufletul celui bolnav credinţă, pentru că, în general, El numeşte fiu sau fiică persoanele care au credinţă în Dumnezeu, care sunt fii sau fiice ale credinţei. Această vedere duhovnicească a sufletului celui bolnav arată, de asemenea, că Iisus cunoştea nu doar păcatele acestui om, ci şi multa lui pocăinţă, ca urmare a îndelungatei lui suferinţe”, a reliefat Părintele Patriarh Daniel.

Îl întâmpină cu iertare pe cel bolnav

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos este Duhovnic şi Doctor desăvârşit de suflete. „El nu judecă pe cel bolnav, ci îl întâmpină cu iertare. I-a iertat păcatele slăbănogului, pentru că a văzut credinţa lui, pocăinţa după multă suferinţă şi a văzut smerenia lui. În general, boala smereşte pe om, îl umileşte, îl arată că este neputincios, îl face să recunoască faptul că e limitat în puterile sale, că viaţa sa nu depinde numai de sine, ci, în primul rând, de Cel care a dat-o, de Dumnezeu, Izvorul vieţii veşnice. Aici vedem că Mântuitorul Iisus Hristos are faţă de acest bolnav o atitudine părintească”, a spus Preafericirea Sa.

„Iisus nu diminuează demnitatea omului care se pocăieşte”

Patriarhul României a explicat apoi de ce Iisus a spus: „Iertate sunt păcatele tale”. „Pentru a arăta că boala sufletului, numită păcat, este cea care a cauzat boala trupului, numită paralizie sau slăbănogire. Mântuitorul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul de păcatele pentru care cel bolnav s-a pocăit prin suferinţa bolii şi după aceea vindecă trupul de paralizie, adică de boala trupului. În mod surprinzător, Mântuitorul Iisus Hristos nu spune care păcate îi sunt iertate slăbănogului. El nu divulgă secretul vieţii intime a păcătosului care a devenit bolnav. De ce Iisus nu spune păcatele? Pentru că El nu doreşte să umilească în public pe omul care se smereşte şi este umilit de boală, ci vrea să-l ridice, să-l ierte şi să-l salveze, să-l ridice la starea normalităţii. Iisus nu diminuează demnitatea omului care se pocăieşte pentru păcate (...). Mântuitorul este milostiv şi discret, iartă, vindecă şi ridică pe păcătosul bolnav, schimbă viaţa lui, dăruindu-i sănătate, libertate şi bucurie”, a spus Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a sub­liniat că oamenii milostivi, care arată solidaritate şi compasiune faţă de aproapele aflat în suferinţă, reprezintă pe slujitorii Bisericii şi pe toţi medicii, „pe tot personalul medical, care îngrijeşte pe cei bolnavi, în mod deosebit pe preoţii care aduc pe oameni la Hristos prin Taina Sfintei Spovedanii şi Taina Sfintei Euharistii şi prin rugăcinile pentru cei bolnavi, mai ales prin săvârşirea Tainei Sfântului Maslu. Deci, Domnul Iisus Hristos preţuieşte mult credinţa celor care ajută pe cel bolnav, fiind credinţă unită cu iubire milostivă şi cu multă smerenie (...). La credinţa milostivă şi smerită a acestor oameni, care ajută pe cei bolnavi, răspunde Dumnezeu cu iubirea Sa milostivă şi vindecătoare, dătătoare de iertare, de sănătate, de viaţă şi de bucurie”, a arătat Preafericirea Sa. La final, Patri­arhul României a subliniat că este foarte important să-i învăţăm pe copii şi tineri să se roage pentru sănătatea şi mântuirea părinţilor, a fraţilor, a profesorilor şi a ­colegilor lor, precum şi pentru ­sănătatea şi mântuirea celor bolnavi şi săraci, orfani şi bătrâni şi pentru toţi oamenii neajutoraţi, „pentru că numai când învăţăm să ne rugăm şi să lucrăm, nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru sănătatea şi mântuirea altora, atunci putem spune că avem o cultură sănătoasă a sufletului creştin. Sufletul creştin este milostiv, smerit şi ajutător”, a spus Preafericirea Sa.