Astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului

În perioada 1-14 august Biserica Ortodoxă a rânduit postul care îi pregăteşte pe credincioşi pentru întâmpinarea praznicelor Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos şi Adormirii Maicii Domnului. Acesta este unul din cele patru posturi de durată din timpul anului bisericesc, iar rânduiala lui este asemănătoare cu aceea din Postul Mare. Astfel, cu rugăciuni și fapte milostive, în acest post, toţi, clerici și credincioşi, o cinstim după vrednicie pe Născătoarea de Dumnezeu.

Postul Adormirii Maicii Domnului, numit în vechime la români Postul Sântă-Măriei, îşi are începuturile după secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a luat amploare, mai ales în zona Palestinei. La început, postul nu avea o durată fixă, ci se postea diferit. Spre exemplu, în zona Antiohiei se postea doar în ajunul Schimbării la Faţă a Domnului, la Ierusalim se postea opt zile, iar în alte părţi chiar toată luna august, fapt pentru care postul era numit „al lunii august”. În secolul al XII-lea, la un sinod din Constantinopol, pe când patriarh era Luca Crysoverghi, a fost luată decizia ca postul din august să înceapă pe data de 1 ale lunii, când se prăznuieşte Sfânta Cruce, şi să se termine de praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Rânduiala de postire, după cum ne spune Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfinţit, care a devenit cu timpul normativ în Biserica Ortodoxă, prevede pentru monahi o postire aspră în timpul acesta. Astfel, tipicul spune să se postească până în ceasul al nouălea (ora 12:00), iar luni, miercuri şi vineri monahii din obştea Sfântului Sava mâncau doar hrană uscată şi făceau metanii mari, în vederea Împărtăşaniei din ziua următoare. Marţea şi joia puteau mânca hrană gătită, însă fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se făcea dezlegare la untdelemn şi vin. Peşte monahii puteau mânca doar la sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului Hristos, de două ori în acea zi, precum şi la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Rânduiala aceasta se păstrează cu stricteţe şi astăzi în mănăstiri. Pentru mireni, chiar şi Tipicul Sfântului Sava prevede dezlegare la carne în marile sărbători, inclusiv de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, dacă aceasta nu cade într-o zi de miercuri sau de vineri, caz în care se dezleagă doar la peşte pentru toată lumea.

Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, care a trăit la sfârşitul veacului al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-lea, scria despre Postul Adormirii Maicii Domnului următoarele: „Postul din august este stabilit în cinstea Maicii lui Dumnezeu Cuvântul, care, cunoscându-şi mutarea, se ostenea şi postea ca întotdeauna pentru noi, chiar dacă ea, fiind Preacurată, nu avea nevoie de postire. Astfel s-a rugat cu osârdie pentru noi atunci când a fost să se mute din viaţa această către cea viitoare şi când fericitul ei suflet a urmat să se întâlnească cu Fiul ei. De aceea şi noi trebuie să postim şi să cântăm, urmând vieţii ei şi cerându-i să se roage pentru noi. Unii, de fapt, spun că acest post a fost rânduit în cinstea a două praznice, adică al Schimbării la Faţă şi al Adormirii. Eu, de asemenea, cred că este necesar să ne amintim de ambele aceste sărbători, dintre care una ne dă sfinţire, iar a ­doua milostivire şi mijlocire pentru sufletele noastre”.

S-a spus adesea că postul trupesc reprezintă doar pregătirea terenului pentru postul sufletului, care este postul cel adevărat. După cuvintele Avvei Dorotei, „noi nu trebuie să păstrăm măsura doar în privinţa hranei, ci să ne abţinem de la orice păcat, pentru ca, aşa cum postim cu pântecele, să postim şi cu limba, să nu clevetim, să nu minţim, să nu vorbim în deşert, să nu denigrăm pe alţii, să nu ne mâniem şi, într-un cuvânt, să nu facem orice păcat cu limba noastră... să postim chiar şi cu ochii, adică să nu ne uităm la lucruri deşarte, să nu lăsăm ochii noştri să fie slobozi, să nu privim pe nimeni fără ruşine şi frică... şi mâinile, ca şi picioarele noastre trebuie să se abţină de la orice faptă rea”. Cel care face astfel poate spera că drumul postirii lui va fi drept şi va vedea la sfârşit nu un trup ostenit, nu un suflet înrăit şi o inimă împietrită, ci un suflet curat, căruia i se va descoperi înţelesul tainic al praznicului Adormirii Maicii lui Dumnezeu.
De sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului Hristos, care este pe 6 august, atunci când fructele sunt coapte, iar mierea albinelor este din belşug, înaintaşii noştri au simţit nevoia să aducă din pârga acestor roade, pentru a fi binecuvântaţi, atât ei, cât şi gospodăriile lor. Chiar dacă astăzi oamenii s-au îndepărtat de viaţa agricolă, rugăciunea pe care o citeşte preotul la prinoasele speciale, struguri, miere şi alte roade de sezon, aminteşte de mulţumirea pe care I-o datorăm lui Dumnezeu, Cel care ne hrăneşte şi ne miluieşte cu al Său har şi din darurile Sale cele bogate, după cum zice preotul atunci când rosteşte mulţumirea pentru masă. Credincioşii aduc în această zi din struguri, miere, mere şi alte fructe pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, prin această faptă bună.

Evlavia înaintaşilor noştri pentru Maica Domnului, mai ales la praznicul Adormirii, i-a îndemnat să ridice biserici şi mănăstiri închinate acestei sărbători de vară, după încheierea postului. Astfel, foarte multe localităţi au biserici cu acest hram. Probabil, una dintre cele mai vestite mănăstiri cu acest hram este Nicula din judeţul Cluj, unde săvârşesc un pelerinaj impresionant credincioşi din întreaga ţară, pentru a cinsti şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În alte zone ale României menţionăm doar câteva mănăstiri cu acest hram: Bistriţa şi Frăsinei din judeţul Vâlcea; Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus din judeţul Braşov; Curtea de Argeş din judeţul Argeş; Cheia din judeţul Prahova; Putna şi Humor din judeţul Suceava; Tismana şi Polovragi din judeţul Gorj; Ţigăneşti şi Samurcăşeşti din judeţul Ilfov; „Sfânta Maria”-Techirghiol din judeţul Constanţa; Văratec din judeţul ­Neamţ. Toate aceste mănăstiri şi altele, precum şi bisericile de mir prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului cu hram, pregătin­du-se în mod deosebit în acest post, în care toţi credincioşii o cinstesc după vrednicie pe Născătoarea de Dumnezeu.