În fiecare an, la 25 Decembrie, cu prilejul slăvitului praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Sfânta Biserică, prin intermediul rânduielilor, cântărilor liturgice, colindelor și cântecelor de stea
23 Dec, 2024
„Biserica lui Mihai Vodă“ din Albeni
Între parohiile gorjene din Protoieria Târgu Cărbuneşti, comunitatea din Albeni are un statut istoric cu totul aparte. În centrul localităţii se păstrează şi astăzi vechea temelie şi o parte din zidurile Bisericii „Sfântul Nicolae“, despre care localnicii spun că ar fi fost ridicată în timpul domnitorului Mihai Viteazul.
Aşezată în zona subcarpatică a judeţului Gorj, la 37 km nord-est distanţă de municipiul Târgu Jiu, Parohia Albeni are o istorie bogată, care merge până în anul 1486. În centrul comunităţii a stat de fiecare dată credinţa ortodoxă, ca ocrotitoare împotriva vitregiilor vremii. Bătrânii satului spun că biserica cea veche, astăzi fărâmiţată de trecerea anilor, a fost ridicată de însuşi Mihai Vodă Viteazul, domnul Ţării Româneşti. Istoricii, între care se numără şi Alexandru Ştefulescu, spun însă că sfântul lăcaş s-a ridicat „pe proprietatea şi din iniţiativa şi pe contul logofătului Albeanu Constantin, fiul căpitanului Albaneţu (căpitan în armata lui Mihai Viteazul), care deţinea 1.000 de stânjeni în Albeni, terenul a fost dat bisericii, construită la 1565 şi s-a desăvârşit la 1567. Primul slujitor al bisericii a fost preotul Motea care a primit danie pământul bisericii, iar sătenii aşezaţi pe acest loc s-au numit Moteşti (această denumire o poartă satul şi astăzi)“.
Comuniştii au luat cărămizi din biserică
Frumos împodobită odinioară, cu broderii de piatră la ferestre şi pictură autentic-bizantină, biserica din Albeni a început să se deterioreze din 1906 când, în urma unui cutremur, au început să se fisureze zidurile. Preoţii slujitori au încercat prin diferite metode să o păstreze în picioare, tocmind legături de lemn şi chiar de fier spre a opri înaintarea degradării. Pe vremea comuniştilor, situaţia bisericii s-a agravat. Nechibzuinţa unor oamenii a înaintat şi mai mult starea de degradare. Între săteni se cunoaşte şi astăzi cazul unuia dintre răuvoitori, care, dorind să-şi facă locuinţă, a mers şi a luat cărămidă din zidurile sfântului lăcaş. Povestea lui nefericită este suprinsă în sinodiconul bisericii: „Comuniştii aveau intenţia de a o dărâma şi chiar au recomandat membrilor de partid să ia cărămida de la biserică pentru a o folosi în gospodăriile personale. Şi aşa au cutezat câţiva să ia din cărămida bisericii (aveau de unde lua pentru că zidul are o grosime de peste 1 m); unul şi-a făcut casă folosind în mare parte cărămida de aici, dar cum a terminat-o, casa i-a luat foc. Acest fapt i-a speriat şi nu a mai îndrăznit nimeni să ia cărămidă de la biserică în scopuri personale“.
O jertfă neprimită
Degradarea progresivă a bisericii a fost justificată de săteni în baza unei legende, legată de numele boierului Constantin Pociovălişteanu, vieţuitor aici pe la 1880. El ar fi fost cel care, mânat de dorinţa de înavuţire, a vărsat sângele unor oieri pe care îi găzduia în conacul său din Albeni. Dându-şi seama de păcatul pe care îl făcuse, boierul a vrut să facă pocăinţă şi sa restaureze sfântul lăcaş. Nu a folosit banii ciobanilor, dar a fost de ajuns ca fapta sa să fie, în concepţia gorjenilor din Albeni, cea care a adus în paragină biserica satului. „Oamenii au considerat, în urma zvonurilor respective, că Dumnezeu nu a primit jertfa boierului şi că ar fi un blestem. Casa boierului în timpul comunismului a fost sediu de CAP. Făcându-se reparaţii la beciul clădirii şi săpând în interiorul lui pentru a turna placă de beton, au fost găsite şapte cranii. După revoluţie, nepoata boierului a vândut casa, iar noul proprietar făcând săpături pentru renovarea locuinţei a găsit oseminte în pivniţă; astăzi nu locuieşte nimeni aici“, a spus pr. paroh Mihalache Şuncă.
Cu timpul, credincioşii din Albeni au construit două capele în localitate spre a le fi de folos duhovnicesc şi pentru a avea unde să-şi plece genunchii. Biserica cea mare a rămas însă la inima lor, nerenunţând nici o clipă la gândul că, într-o zi, va fi la fel de mândră ca înainte. Sarcina aceasta, deloc uşoară, îi revine astăzi preotului Mihalache, păstor sufletesc al celor din Albeni şi totodată iconom al unei tradiţii creştin-ortodoxe de aproape cinci secole.
