Între parohiile gorjene din Protoieria Târgu Cărbuneşti, comunitatea din Albeni are un statut istoric cu totul aparte. În centrul localităţii se păstrează şi astăzi vechea temelie şi o parte din zidurile Bisericii „Sfântul Nicolae“, despre care localnicii spun că ar fi fost ridicată în timpul domnitorului Mihai Viteazul.
Aşezată în zona subcarpatică a judeţului Gorj, la 37 km nord-est distanţă de municipiul Târgu Jiu, Parohia Albeni are o istorie bogată, care merge până în anul 1486. În centrul comunităţii a stat de fiecare dată credinţa ortodoxă, ca ocrotitoare împotriva vitregiilor vremii. Bătrânii satului spun că biserica cea veche, astăzi fărâmiţată de trecerea anilor, a fost ridicată de însuşi Mihai Vodă Viteazul, domnul Ţării Româneşti. Istoricii, între care se numără şi Alexandru Ştefulescu, spun însă că sfântul lăcaş s-a ridicat „pe proprietatea şi din iniţiativa şi pe contul logofătului Albeanu Constantin, fiul căpitanului Albaneţu (căpitan în armata lui Mihai Viteazul), care deţinea 1.000 de stânjeni în Albeni, terenul a fost dat bisericii, construită la 1565 şi s-a desăvârşit la 1567. Primul slujitor al bisericii a fost preotul Motea care a primit danie pământul bisericii, iar sătenii aşezaţi pe acest loc s-au numit Moteşti (această denumire o poartă satul şi astăzi)“.
Comuniştii au luat cărămizi din biserică
Frumos împodobită odinioară, cu broderii de piatră la ferestre şi pictură autentic-bizantină, biserica din Albeni a început să se deterioreze din 1906 când, în urma unui cutremur, au început să se fisureze zidurile. Preoţii slujitori au încercat prin diferite metode să o păstreze în picioare, tocmind legături de lemn şi chiar de fier spre a opri înaintarea degradării. Pe vremea comuniştilor, situaţia bisericii s-a agravat. Nechibzuinţa unor oamenii a înaintat şi mai mult starea de degradare. Între săteni se cunoaşte şi astăzi cazul unuia dintre răuvoitori, care, dorind să-şi facă locuinţă, a mers şi a luat cărămidă din zidurile sfântului lăcaş. Povestea lui nefericită este suprinsă în sinodiconul bisericii: „Comuniştii aveau intenţia de a o dărâma şi chiar au recomandat membrilor de partid să ia cărămida de la biserică pentru a o folosi în gospodăriile personale. Şi aşa au cutezat câţiva să ia din cărămida bisericii (aveau de unde lua pentru că zidul are o grosime de peste 1 m); unul şi-a făcut casă folosind în mare parte cărămida de aici, dar cum a terminat-o, casa i-a luat foc. Acest fapt i-a speriat şi nu a mai îndrăznit nimeni să ia cărămidă de la biserică în scopuri personale“.
O jertfă neprimită
Degradarea progresivă a bisericii a fost justificată de săteni în baza unei legende, legată de numele boierului Constantin Pociovălişteanu, vieţuitor aici pe la 1880. El ar fi fost cel care, mânat de dorinţa de înavuţire, a vărsat sângele unor oieri pe care îi găzduia în conacul său din Albeni. Dându-şi seama de păcatul pe care îl făcuse, boierul a vrut să facă pocăinţă şi sa restaureze sfântul lăcaş. Nu a folosit banii ciobanilor, dar a fost de ajuns ca fapta sa să fie, în concepţia gorjenilor din Albeni, cea care a adus în paragină biserica satului. „Oamenii au considerat, în urma zvonurilor respective, că Dumnezeu nu a primit jertfa boierului şi că ar fi un blestem. Casa boierului în timpul comunismului a fost sediu de CAP. Făcându-se reparaţii la beciul clădirii şi săpând în interiorul lui pentru a turna placă de beton, au fost găsite şapte cranii. După revoluţie, nepoata boierului a vândut casa, iar noul proprietar făcând săpături pentru renovarea locuinţei a găsit oseminte în pivniţă; astăzi nu locuieşte nimeni aici“, a spus pr. paroh Mihalache Şuncă.
Cu timpul, credincioşii din Albeni au construit două capele în localitate spre a le fi de folos duhovnicesc şi pentru a avea unde să-şi plece genunchii. Biserica cea mare a rămas însă la inima lor, nerenunţând nici o clipă la gândul că, într-o zi, va fi la fel de mândră ca înainte. Sarcina aceasta, deloc uşoară, îi revine astăzi preotului Mihalache, păstor sufletesc al celor din Albeni şi totodată iconom al unei tradiţii creştin-ortodoxe de aproape cinci secole.
