Catedrala Patriarhiei Antiohiei şi a Întregului Orient se află în Siria, la Damasc. În limbaj popular se numeşte „Al Mariamia“ şi are hram sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Ridicată în secolul al II-lea şi reconstruită de-a lungul anilor, catedrala poartă în ea istoria Bisericii şi a întregii ţări.
În primele secole ale creştinismului, era o biserică de mici dimensiuni. După recunoaşterea religiei ortodoxe în Imperiul Roman, datorită Sfântului Împărat Constantin cel Mare, Biserica Maicii Domnului din Damasc a devenit renumită.
În anul 614 Ierusalimul a fost cucerit de persani, care au distrus bisericile din oraşul sfânt. Aflând această teribilă veste, creştinii care se temeau pentru racla cu moaştele Sfântului Ioan Botezătorul din biserica din Damasc au ascuns-o într-un cufăr din lemn, cu un manuscris pe pergament în greacă, pe care l-au îngropat în podeaua catedralei. În 636, cuceritorii arabi musulmani au ocupat Damascul, intrând în cetate prin două porţi: în partea de răsărit au intrat înarmaţi sub conducerea califului Khalid Ibn al-Walid, iar în partea de apus au intrat paşnic, după negocieri purtate cu Serghie Nazarineanul (bunicul Sfântului Ioan Damaschin), conduşi de Abu Ubaiada. Cele două armate s-au reunit în apropierea Bisericii Maicii Domnului, iar soarta lăcaşurilor de cult creştine era pecetluită. Bisericile din partea de răsărit a cetăţii, cea cucerită prin sabie, au fost transformate în moschei, iar cele din partea de vest, 15 la număr, inclusiv cea închinată Sfântului Ioan Botezătorul, au fost închise. Biserica Maicii Domnului, aflându-se la graniţa dintre cele două aripi ale cetăţii, a fost declarată proprietate a statului. În anul 706, cele 15 biserici au fost redeschise, cu excepţia Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul, pe care califul Ummayad al-Walid a hotărât să o transforme în moschee. În prezent este celebra moschee a Ummayazilor, în care se păstrează capul Sfântului Ioan Botezătorul, cinstit în Islam ca profet, cu numele Yahya. Sfintele moaşte, ascunse de creştini în pardoseală în acel chivot din lemn, au fost descoperite în timpul lucrărilor de construire a moscheii. Arabii au ridicat cupola moscheii deasupra locului în care au descoperit sfintele moaşte. În schimb, califul le-a oferit ortodocşilor Biserica Maicii Domnului „Al Mariamia“.
Din acel moment, Biserica Maicii Domnului „Al Mariamia“ este reprezentativă pentru ortodoxia din Damasc. A fost, de-a lungul anilor, asediată şi incendiată: în 950 de Ahmad ibn Tulun, în 1009 de califul fatimid al-Hakim Bi-âAmrihi, în 1260 de tătari, iar în 1401 de Timur Lenk. În 1540, creştinii damaschini au fost masacraţi de către tătari, iar capetele lor au fost îngrămădite la nord de Poarta Dfouma, într-un loc numit până astăzi „Dealul căpăţânilor“.
Catedrală patriarhală începând din anul 1342
În anul 1342, scaunul patriarhal a fost mutat de la Antiohia la Damasc, lăcaşul devenind catedrală a Bisericii Ortodoxe a Greciei. Avea să sufere alte vicisitudini din cauza marelui cutremur de la 1759 şi a masacrării creştinilor sirieni şi libanezi de către druzi în 1861. Mai bine de 3.000 de creştini damaschini au murit atunci şi toate bisericile din cartierul grecesc al oraşului au fost distruse. Mulţi creştini au fost martirizaţi, printre ei aflându-se şi un preot din administraţia Patriarhiei ortodoxe, Yousef Mâhanna (Sfântul Iosif Damaschinul), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Antiohiei şi a Întregului Orient în octombrie 1993. Patriarhul Ierotheos (1850-1885) al Antiohiei a reconstruit biserica începând din anul 1863, bucurându-se de sprijinul guvernului sirian şi al Patriarhiei Ortodoxe a Rusiei, devenind una dintre cele mai frumoase biserici ale Damascului, păstrată în aceeaşi formă până astăzi. Ultima renovare a Catedralei Maicii Domnului din Damasc datează din anul 1953.
Ibn Jubair, geograf şi pelerin care a vizitat catedrala în 1184, o descria astfel: „În interiorul oraşului se află o biserică de mare importanţa pentru bizantini, cunoscută ca Biserica lui Mariam (Maria). Pentru ei, bizantinii, nu există, după Biserica Învierii din Ierusalim, o biserică mai importantă decât aceasta, frumoasă în arhitectura ei. Şi are o pictură minunată care impresionează mintea“.
Ansamblul Patriarhiei Antiohiei şi a Întregului Orient păstrează, pe lângă catedrala închinată Adormirii Maicii Domnului, capele închinate Sfintei Muceniţe Tecla, Sfintei Muceniţe Ecaterina, Sfinţilor Ciprian şi Iustina şi Sfântului Ierarh Nicolae.
Pelerin în Catedrala Patriarhiei Antiohiei
„De când eram mic, particip la sfintele slujbe în catedrală, şi fiecare zi apare nouă pentru mine, la fel ca atunci când am intrat pentru prima dată. Este un lucru minunat sa fiu prezent într-o biserică zidită acum mai mult de 1.500 de ani. Şi chiar aici, în mijlocul bisericii, slujeau sfinţi canonizaţi în Biserica Ortodoxă, dintre care pot aminti pe Sfântul Iosif Damaschin, care a fost martirizat în biserică, ucis de către otomani la anul 1861 împreună cu mai mult de 3.000 de credincioşi. Noi ne împărtăşim direct de experienţa sfinţilor, fiind prezenţi în acelaşi loc unde s-au jertfit ei. Este un lucru minunat că avem cinci altare în aceeaşi catedrală: Biserica Maicii Domnului (altarul principal), Paraclisul Sfintei Tecla, Paraclisul Sfintei Ecaterina, Paraclisul Sfântului Ciprian şi al Sfintei Iustina şi Paraclisul Sfântului Nicolae. Aceasta este frumuseţea Damascului: un oraş plin de istorie - istoria creştinismului şi a întregii lumi -, fiind cea mai veche capitală locuită fără încetare din lume“, ne-a mărturisit monahul Youseph Shattahi, sirian de neam, aflat la studii în România.
