Pe drumul ce leagă Bacăul de Piatra Neamţ se află oraşul, cu multă rezonanţă istorică, Roznov, deoarece odinioară a fost moşia marilor boieri moldoveni Roznoveni. De altfel, pe locul vechii biserici ridicate în 1759 de Nicolae Ruset Roznovanu şi ajunsă în ruină la sfârşitul secolului al XIX-lea, colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu hotărî zidirea alteia, în memoria fiului său Alexandru, decedat de pneumonie la vârsta de 20 de ani. Deoarece avea legături strânse cu Rusia, unde se formase ca ofiţer, Gheorghe Roznovanu l-a însărcinat pe arhitectul rus Sultanoff să proiecteze noul lăcaş de cult. Biserica a fost zidită între 1884 şi 1892, în formă de cruce cu braţele egale, în stil specific rusesc, cu multe şi frumoase ornamentaţii din piatră şi o criptă funerară pentru membrii familiei. Catapeteasma din bronz aurit, realizată în 1890-1892 la Moscova, cât şi alte icoane dăruite de familia imperială ţaristă întregesc patrimoniul deosebit şi aparte al bisericii boiereşti din Roznov. A fost zugrăvită în 1913-1915 de pictorul Costin Petrescu. La 1909, Biserica "Sf. Nicolae" avea ca filială Biserica din lemn "Sf. Gheorghe", doi slujitori şi stăpânea întreaga moşie Roznov dăruită de ctitor. (Adrian Nicolae Petcu)
Printr-un mirabil concurs de împrejurări, am redescoperit în arhiva noastră dedicată Rugului Aprins o conferință ținută de Sfântul Cuvios Sofian, chiar la Mănăstirea Antim, datată 18 februarie 1948. Este una dintre puținele conferințe ale Rugului Aprins care s-au păstrat integral. Fiind mult prea amplă, pentru acest spațiu, redăm mai jos fragmente din partea introductivă și pagina finală a acestei conferințe, intitulată „Hristos în noi”.
Simbolismul Logosului a avut un parcurs lung şi sinuos în istoria și filosofia religiilor. Există în acest sens mai multe interpretări prefigurative, scrierile sacre ale popoarelor antice oferind în acest sens
Pe cât de adulat de majoritatea discipolilor, pe atât de contestat de inamici, harismaticul profesor de filosofie Nae Ionescu a marcat definitiv bună parte din cultura și istoria interbelică românească. Puțin
Purcedem la scrierea acestui articol animați de două gânduri, strâns legate între ele: pe de o parte, pentru a prezenta cititorilor câteva opinii privind etimologia acestui cuvânt sacru, în pragul praznicului Na
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Fraților, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Și, pentru că sunteți fii, a trimis
Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 78-79 „Steaua care i-a condus pe magi n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus,
Există între colindele românești, pe care le ascultăm cu multă plăcere în această perioadă a anului, unul care începe cu următoarele versuri: „Dacă în fiecare zi, Crăciunul ar veni, ce bucurie ar fi!”
Crăciunul este ziua plină de lumină, în care sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu născut din veci din Tatăl Se naşte în timp din Preasfânta Fecioară Maria, pentru ca pe noi să ne mântuiască. În fiecare an la 25 decembrie noi prăznuim împărăteşte această mare taină ce ni s-a descoperit în peştera din Betleem, în urmă cu 2.000 de ani: Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu Cel „născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire”, pentru noi Se naşte ca „Prunc Tânăr”, ce este „Dumnezeu, Cel mai înainte de veci”.
În fiecare an, în ultima zi a lunii noiembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat de Domnul Hristos la misiunea de propovăduire a cuvintelor Sale veșnice. În mod deosebit,
