În continuarea călătoriei noastre în Insula Corfu, azi vom face cunoştinţă cu minunile săvârşite de Sfântul Ierarh Spiridon, minuni pentru care locuitorii acesteia l-au luat drept ocrotitor şi apărător al credinţei şi comunităţii lor.
De două ori salvatorul insulei
Înainte de a ne începe pelerinajul nostru de închinare la moaştele Sf. Spiridon din Insula Corfu este bine să ştim că acesta a fost şi este cinstit aici în mod deosebit. Spunem a fost pentru că inclusiv ocupanţii veneţieni ai insulei i-au acordat Cuviosului tot respectul lor, chiar dacă aveau puterea de stăpânitori, de ocupanţi.
Cele mai mari minuni pentru care Sf. Spiridon se bucură de o cinste deosebită din partea tuturor locuitorilor insulei, indiferent că sunt sau nu credincioşi practicanţi, sunt mai ales două. Prima se referă la salvarea insulei de ciumă, teribila boală care omora o mulţime de oameni din oraşele din acele vremuri. A doua este legată de data de 11 august 1716 când, prin puterea rugăciunilor sale, Sf. Spiridon a salvat insula de ocupaţia turcilor. Aceştia atacaseră Insula Corfu, dar, datorită intervenţiei în chip minunat a Sf. Spiridon, atacul nu a reuşit. Este un eveniment nu numai religios, ci şi unul istoric, găsindu-şi consemnarea în mai toate relatările timpului.
Aceleaşi procesiuni de 400-500 de ani
La Mănăstirea „Sf. Spiridon“ din Corfu, sărbătoarea hramului începe încă din duminica premergătoare, când moaştele Sfântului Spiridon sunt aşezate într-un loc special, unde credincioşii le venerează până la orele 16.00 din ziua hramului. Dacă stăm cu faţa spre Sfântul Altar, vom observa, în partea dreaptă, o cămăruţă cu destinaţia specială de a adăposti moaştele Sf. Spiridon, moaşte care sunt aşezate într-o raclă de argint. Potrivit ritualului religios, după slujba Paraclisului, racla Sf. Spiridon este aşezată la intrare în poziţia „în picioare“. Acolo, Sf. Spiridon stă până în ziua hramului. În tot acest timp se face Sf. Liturghie, Paraclisul sfântului, Vecernia, Privegherea. În toate zilele şi nopţile sărbătorii, credincioşii, veniţi în număr foarte mare, se închină la moaşte. La orele 16.00 se face un mic paraclis şi un mic pelerinaj, de trei ori, în interiorul bisericii, după care, de la uşa bisericii, preotul binecuvântează oamenii care stau afară în genunchi.
În afară de această sărbătoare de bază mai există şi alte procesiuni similare care se fac la biserica din Corfu pe parcursul anului. Una dintre aceste procesiuni, care respectă în principiu ritualul de la hram, are loc pe 11 august, când grecii sărbătoresc minunea salvării insulei săvârşită de Sf. Spiridon. La fel se procedează şi în Sâmbăta Mare, când aici vine foarte multă lume, mai ales din Atena. În concluzie, moaştele Sf. Spiridon sunt scoase prin oraş în Duminica Floriilor, în Sâmbăta Mare, în prima duminică a lunii noiembrie şi pe 11 august. Toate procesiunile se fac în amintirea minunilor pe care le-a facut Sf. Spiridon.
Din minunile Sfântului Spiridon
La 12 decembrie este pomenit Sf. Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei.
Cuviosul Spiridon, om simplu şi smerit, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constanţiu, fiul lui. Din păstor de oi a ajuns episcop.
„Vieţile Sfinţilor“ - Sinaxarul pe decembrie - ne arată că Dumnezeu i-a dat Sf. Spiridon marele har al tămăduirilor, pentru care el a devenit cunoscut ca făcător de minuni. Astfel, în vreme de secetă aducea pe pământ ploaie; tot prin rugăciune, oprea potopul cel peste măsură sau stăvilea curgerile râurilor. Odată a pus capăt foametei declanşate de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau cerealele. Tot el a prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de necaz, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. Într-o împrejurare nefericită a scos la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul.
Sunt, de asemenea, consemnate întâmplări despre cum a vindecat pe împăratul Constanţiu de boala de care suferea; cum a dat din nou viaţă copilului unei femei; cum a mustrat pe cel ce voia să ia, din pricina lăcomiei, o capră fără să o plătească şi cum a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; cum a vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe.
Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat, la plecare, şi un berbec…ca să nu le fie în zadar privegherea.
Între minunile sale se numără şi izvorârea pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când aceasta era să se stingă, prezicerea celor viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor.
Tradiţia consemnează şi faptul că, în timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se cuvenea.
