Cuvioasa din Ajunul Crăciunului

Sfânta Cuvioasă Muceniţă Eugenia este prăznuită în Ajunul marelui praznic al Naşterii Domnului Hristos şi de aceea este cunoscută de toţi creştinii. Cuvioasa care a trăit în secolul al treilea, atunci când creştinii erau prigoniţi, a îmbrăcat haina monahală de bărbat şi aşa şi-a săvârşit lupta duhovnicească. Fiind forţată să-L mărturisească pe Hristos, nu a pregetat nici o clipă şi pentru aceasta a fost ucisă cu sabia, mutându-se la Hristos, Mirele Ceresc.

În Ajunul Crăciunului ne aşteptăm să se întâmple lucruri frumoase şi încercăm să facem noi altora lucruri cât mai plăcute. Expresia „spiritul Crăciunului”, atât de răspândită astăzi, mai ales datorită filmelor artistice, ne obligă să facem lumea mai bună şi mai frumoasă. Zăpada care întârzie să apa­ră, pentru ca această sărbătoa­re să semene cu Crăciunul colinde­lor de odinioară al românilor, ne trimite şi mai mult în zona necunoscută a visării cu ochii deschişi.

Slujbele Bisericii noastre vorbesc despre o sărbătoare care opreşte timpul în loc şi ni-i face contemporani pe toţi sfinţii şi îngerii care stau înmărmuriţi, la lumina Stelei şi la vederea umilului staul care L-a încăput pe Cel neîncăput. Creştinii au înţeles altfel această lumină nevăzută, iar Hristos a fost dorit de ei atât de mult, încât au fost în stare să-şi dea şi viaţa pentru a nu-L pierde şi trăda. Sfânta Eugenia, pomenită de Biserica Ortodoxă în Ajunul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, este una din creştinele care şi-au dedicat întreaga viaţă Mirelui Hristos, indiferent de toate tentaţiile şi frumuseţile acestei lumi trecătoare.

Dorul după Hristos

Viaţa Sfintei Cuvioase Muceniţe Eugenia este descrisă de către Sfântul Cuvios Simeon Metafrastul, scriitor de vieţi ale sfinţilor din Bizanţul secolului al zecelea. Conform acestei istorisiri, Eugenia era fiica unui dregător roman pe nume Filip, iar mama ei se numea Claudia. După ce părinţii ei au fost trimişi, în interes de serviciu, ca să guverneze Alexandria, Eugenia a devenit creştină, sub influenţa şi fervoarea trăirii creştine din acel oraş. Deşi ea îşi însuşise învăţăturile din înaltele şcoli alexandrine, după ce a fost botezată, şi-a luat haine de bărbat pentru a merge la mănăstire. Trebuie să menţionăm că pe atunci încă nu era organizat monahismul feminin. Din cauza unei neînţelegeri şi a unor intrigi, ea fost nevoită să-şi dezvăluie identitatea chiar în faţa tatălui ei, guvernatorul, care s-a convertit atunci la credinţa în Hristos. Ulterior, tatăl Sfintei Eugenia a devenit episcop şi a fost ucis din porunca noului guvernator, devenind astfel mucenic. Sfânta s-a întors la Roma împreună cu mama sa şi acolo a fost prinsă, chinuită ca să jertfească idolilor, iar pentru refuzul ei i s-a tăiat capul.

Cinstirea Sfintei Eugenia de-a lungul vremurilor

În Martirologiul Fericitului Ieronim (secolul cinci) se menţionează că Eugenia a fost înmormântată la Roma, pe Via Latina, la cimitirul lui Apronian. Călătorii romani din secolul al şaptelea ne spun că deasupra mormântului ei a fost zidită o bazilică, restaurată mai târziu de papii Ioan al VII-lea (705-707), Adrian I (772-795) şi Leon al III-lea (795-816), după care a dispărut. Locul unde au fost atât cimitirul lui Apronian, cât şi mormântul Sfintei Eugenia nu a putut fi stabilit exact. Actualmente, moaştele Sfintei Eugenia se păstrează în Biserica Sfinţilor Apostoli din Roma. Părticele din cinstitele sale moaşte se mai găsesc la Mănăstirea „Sfânta Varvara” din Cipru, în Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” din insula Andros şi „Sfânta Treime” din Koropi, în apropierea Atenei. Mozaicurile care o reprezintă pe Sfânta Eugenia în Grecia, Italia ( Ravenna, Napoli), Croaţia (Poreci) vorbesc despre răspândirea cinstirii ei în afara Romei. Cultul sfintei s-a întărit în timpul episcopului Avitus din Vienne, Galia, care a trăit la sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea. Venantius Fortunatus în secolul VI şi Flodoardus în secolul al X-lea au compus imne închinate Sfintei Eugenia. Ziua sfintei se prăznuieşte în Apus la 25 decembrie, cu excepţia Spaniei, unde a fost trecută în calendare pe 27 sau 23 decembrie. Sinaxarele bizantine stabilesc data de pomenire a Sfintei Eugenia în Ajunul Naşterii Domnului, pe 24 decembrie. Primele cântări bizantine dedicate Sfintei Eugenia se găsesc în Tipicul alcătuit de Patriarhul Alexie Studitul al Constantinopolului pentru mănăstirea de maici „Adormirea Maicii Domnului”, înfiinţată de el la anul 1034. Acest tipic conţine canonul, sedealna şi stihirele slujbei Utreniei din 24 decembrie, la pomenirea Sfintei Eugenia, legate de Înainte-prăznuirea Naşterii Dom­nului. Mai târziu, Tipicul Ever­ghetinos a stabilit prăznuirea Sfintei Eugenia în data de 21 decembrie, pentru motivul festivităţii slujbei de Ajun. Slujba ar fi trebuit astfel să fie unită cu cea a Sfintei Iuliana din Nicomidia. Totuşi, ulterior, după ce Bisericile Ortodoxe au adoptat Tipicul ierusalimitean al Sfântului Sava, pomenirea s-a statornicit în ziua de 24 decembrie, combinându-se cu slujba Îna­in­te-prăz­nuirii Naşterii Domnului.

Icoanele Sfintei Eugenia

Icoanele Sfintei Eugenia sunt cunoscute, după cum am men­țio­nat mai sus, încă din secolul al VI-lea. Sfânta era prezentată în rândul fecioarelor martire din Împărăţia lui Dumnezeu, într-o tunică înfrumuseţată sau într-o haină lungă (Biserica Sant’ Apollinare Nuovo şi capela arhiepiscopală din Ravenna. La sfârşitul perioadei iconoclaste, Sfânta Eugenia a început să fie reprezentată în haine monahale, cu capul acoperit, câteodată chiar în schima mare şi cu o cruce în mâna dreaptă. Chipul sfintei se găseşte adesea în reprezentările sinaxarului din biserici, singură sau cu alţi mucenici împreună. În miniaturile din Minologiile secolelor X-XII Sfânta Eugenia este prezentată fie martiră, fie în picioare, aşa cum o regăsim la renumita biserică românească „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din localitatea Arbore, judeţul Suceava, pictată în 1541 şi aflată în patrimoniul UNESCO.