A fost unul dintre absolvenţii de referinţă din perioada interbelică ai Seminarului "Nifon Mitropolitul" din Bucureşti.
Cu sprijinul arhimandritului Nifon Criveanu, viitorul episcop de Huşi, tânărul Dudu Velicu studiază Teologia ortodoxă la Universitatea "Jozef Pilsduski" din Varşovia, apoi, cu o bursă a Patriarhiei Române, îşi continuă studiile la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg. Întors în ţară, din 1936 şi până în 1939 ocupă funcţia de secretar personal al patriarhului Miron Cristea. Rolul său se pare că nu a fost străin de cel al serviciilor secrete. După decesul întâiului patriarh român şi deţinerea funcţiei de director al cancelariei Mitropoliei Moldovei, în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, Dudu Velicu ajunge funcţionar la Secţia de Cenzură Externă, pentru ca din 11 februarie 1943 şi până la 23 august 1944 să ocupe postul de director de cabinet al lui Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de Informaţii. După 1945, gravitează permanent în mediul teologic bucureştean, informând serviciile secrete de tot ce se întâmpla şi se discuta. În anii â50 a fost închis în lagărul de la Bragadiru, apoi a lucrat la Serviciul Relaţii Externe din Administraţia patriarhală. De la Dudu Velicu avem o frescă detaliată asupra evenimentelor şi faptelor care se consumau în Biserica Ortodoxă Română după al Doilea Război Mondial, un autentic letopiseţ al perioadei contemporane.
