Ortodoxia din Occident a rămas din 15 ianuarie 2009 fără unul dintre cei mai mari teologi pe care i-a avut. Chemarea sa la Ortodoxie, despre care a vorbit în dese rânduri, vocaţia sa de propovăduitor al valorilor ortodoxe într-o Europă tot mai lipsită de spiritualitate, militarea pentru libertatea Ortodoxiei în ţările comuniste, activitatea didactică, lucrările sale ne vorbesc despre cine a fost teologul, istoricul şi omul de cultură Olivier Clément.
Olivier Clément s-a născut pe 17 noiembrie 1921, în Aniane, Franţa, într-o familie cu rădăcini protestante, dar şi cu membri catolici. Cu toate acestea, contextul social din timpul copilăriei şi adolescenţei sale nu i-au permis accesul la educaţia religioasă. A crescut într-un mediu profund influenţat de un ateism militant, conform căruia Dumnezeu nu ar fi altceva decât o invenţie a omenirii, Hristos - un mit, iar moartea - un neant. Nebotezat, cu un interes cum rar se găseşte pentru cunoaştere, tânărul Olivier Clément a citit Biblia, care l-a fascinat şi i-a devenit lectura preferată, alături de poeziile lui Rainer Maria Rilke. După cum el însuşi a mărturisit mai târziu, lectura textelor sacre i-a trezit pofta de a cunoaşte misterul divin, dar i-a adus şi frământările fireşti ale omului care descoperă pe Dumnezeu.
Convertit de „Mistica“ lui Lossky
După al Doilea Război Mondial, Olivier Clément a devenit student la Universitatea din Montpellier. Aici a fost îndrumat în activitatea ştiinţifică de renumiţii profesori Henri-Irénée Marrou, Marc Bloch şi Alphonse Dupront. Aceştia l-au scufundat pe Clément în apele adânci şi tulburi ale antropologiei religiilor. În această perioadă a citit pentru prima oară Sfinţii Părinţi, care l-au impresionat. Nu a contenit să studieze pe Kierkegaard, Newman ori Heidegger, iar cărţile lui Dostoievski şi Berdiaev i-au făcut cunoştinţă cu spiritualitatea ortodoxă rusă. Întâlnirea cu teologii ruşi Evdokimov şi Lossky, emigraţi în Occident din Rusia comunistă, a fost pentru Clément primul pas în universul fascinant al misticii ortodoxe. Cartea „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit“ a teologului Vladimir Lossky i-a oferit lui Olivier Clément posibilitatea să descopere frumuseţea misterului absolut din teologia ortodoxă, cel al Sfintei Treimi.
Creştin de rit ortodox
La 30 de ani, Olivier Clément s-a botezat, devenind creştin-ortodox. Aceasta după lecturi şi meditaţii asupra teologiei mistice a lui Lossky, care i-a schimbat fiinţa, chip al Sfintei Treimi, după cum însuşi mentorul său rus arată în cartea amintită. La acestea s-a adăugat un episod despre care Clément amintea adesea. A găsit într-un anticariat din Paris o frumoasă icoană, un triptic cu Mântuitorul, Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Botezătorul. Icoana şi-a găsit repede loc în casă şi din acel moment rugăciunile nu au contenit. „La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox, influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.
Liant între Occident şi Orient
La început profesor la Liceul „Louis-le-Grand“ din Paris, Olivier Clément şi-a desăvârşit carierea de teolog şi istoric la Institutul „St. Serge“ din oraşul Senei. Aici a predat 40 de ani Istoria Bisericii, timp în care a scris o serie de lucrări de specialitate, dar şi de spiritualitate. Prin vocaţia sa, prin cunoştinţele sale teologice, a reuşit să se impună în Franţa ca una dintre principalele voci ale Ortodoxiei. Mai mult decât atât, a reuşit, prin implicarea sa în dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, să „facă cunoscute Ortodoxia Orientală în Franţa şi mesajul Occidentului în Biserica de Răsărit“, cum mărturisea Jean-François Colosimo, profesor şi coleg cu Clément la Institutul „St. Serge“ din Paris. Consultant al Comisiei interepiscopale ortodoxe din Franţa, dar şi membru al Comisiei de dialog teologic ortodox-catolic şi al reuniunilor ortodox-protestante, Olivier Clément a publicat în 1970 dialogurile sale cu Patriarhul Atenagoras, cel care, împreună cu papa Paul VI, a adus reconcilierea Vestului cu Estul. Organizaţia „Frăţia Ortodoxă“ din Europa Occidentală îşi datorează existenţa, în bună parte, teologului francez.
▲
Ortodoxia liberă
Relaţiile sale cu Bisericile Ortodoxe din întreaga lume l-au făcut cunoscut pe Clément în întreaga Ortodoxie. A fost prieten cu Patriarhul Antiohiei, Ignatie Hazim, iar în România s-a bucurat de o apreciere deosebită, mai ales pentru faptul că a susţinut Biserica Ortodoxă asuprită de comunişti, iar după Revoluţia din 1989, a fost permanent conştient de valorile Ortodoxiei dintr-o ţară latină, deschisă spre dialog ecumenic. Sunt cunoscute aprecierea şi legătura pe care le-a avut cu părintele Dumitru Stăniloae. A rămas celebru prin articolul din ziarul „Le Monde“ din 1993, în care critica deriva populistă şi naţionalistă a Bisericii Ortodoxe Ruse, proaspăt ieşită de sub ghiarele Imperiului sovietic. Nu s-a sfiit să critice nici pe ortodocşii implicaţi în războaiele din Balcani, după destrămarea Iugoslaviei, şi luptele între Serbia ortodoxă şi Croaţia catolică sau conflictele din Bosnia-Herţegovina sau Kosovo.
▲
Publicist şi scriitor
Publicaţiile lui Olivier Clément i-au adus aprecieri în lumea academică. Lucrări precum „Le Visage intérieur“ (1978), „La révolte de lâEsprit“ (1979), „LâÉglise orthodoxe“ (1985), „Orient-Occident. Deux passeurs, Vladimir Lossky et Paul Evdokimov“ (1989), „Les Visionnaires. Essais sur le dépassement du nihilisme“ (1991), dar şi alte titluri constituie rodul muncii de o viaţă, pentru care a fost răsplătit pe măsură.
„Problema Ortodoxiei astăzi este tendinţa de a considera că Părinţii le-au spus pe toate şi că ar trebui doar să-i repetăm, să construim un zid care să limiteze învăţăturile Sfinţilor Părinţi, un spaţiu închis în jurul sinelui nostru. Nu trebuie însă gândit aşa! Există întotdeauna Părinţi în Biserică. Lossky a fost un fel de Părinte pentru mine“, spunea Olivier Clément într-un interviu acordat revistei „Tolmi“ a Arhiepiscopiei Atenei.
Clément a fost preşedintele Asociaţiei scriitorilor creştini francezi şi a fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Universităţii „Louvain-la-Neuve“, Belgia, al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi al Universităţii „Sacré-Coeur“ din Connecticut, Statele Unite ale Americii.
▲
„A arătat cu certitudine că Evanghelia lui Hristos este actuală şi vie“
Fragment din predica părintelui Boris Bobrinskoi la înmormântarea lui Olivier Clément
Olivier a fost martor al marilor bulversări şi provocări ale timpului nostru: căderea zidului Berlinului şi deschiderea ţărilor din Est, împlinirea mileniului de creştinism în Rusia, drama din Bosnia, nedreptatea şi suferinţa poporului sârb. În dialog cu marxismul, a reamintit fără încetare despre demnitatea infinită a persoanei umane; în dialog cu modernitatea a arătat cu certitudine că Evanghelia lui Hristos este actuală şi vie; a fost preocupat în mod special de problemele dureroase ale modernităţii legate de etica medicală şi sexualitate.
