Sfinţii şi-au legat atât de mult destinul personal de viaţa Bisericii, încât se poate spune foarte uşor că vieţile sfinţilor constituie însăşi viaţa Bisericii. Sfântul Apostol Timotei, ucenicul şi prietenul apropiat al Sfântului Pavel, unul dintre sfinţii amintiți în Biblie, este pomenit astăzi în aceeaşi cinste cu Apostolii, considerat fiind evanghelizator de popoare şi model de slujitor al Bisericii. El este unul dintre primii episcopi ai Bisericii.
Listra, cetatea unde s-a născut Sfântul Timotei, era situată pe drumul ce lega Tarsul Ciliciei, cetatea de origine a Apostolului Pavel, de Antiohia Pisidiei, un important oraş din Asia Mică. Listra era în regiunea Lycaonia, iar locuitorii ei erau cunoscuți în acea vreme ca oameni foarte zeloşi și aspri. În Listra, la începutul primului mileniu creștin, la mare cinste erau zeii păgâni Zeus şi Hermes, la ale căror temple slujeau foarte mulţi preoţi şi se aduceau jertfe neîncetat. Din istorie se știe că Cetatea Listra a fost construită din temelie de împăratul roman Octavian Augustus, care a poziţionat aici o importantă garnizoană militară romană. În pofida rectitoririi latine, la fel ca în alte locuri din Asia Mică, cultura grecească și limba greacă au devenit precumpănitoare, şi în vremea în care s-a născut Timotei aici se vorbeau greaca şi lycaona, o limbă veche, dispărută în negura vremilor.
Pavel şi Barnaba, confundați cu zeii Hermes şi Zeus
Din dovezile arheologice și izvoare istorice se știe că viaţa cotidiană a locuitorilor din Listra era foarte mult legată de cultul păgân al zeilor Zeus și Hermes. Poetul roman Ovidiu aminteşte în scrierile sale de o legendă care a inspirat foarte mult viața lycaonienilor și obiceiurile lor. Conform acestei povestiri legendare, în trecutul cetății Listra, zeii Zeus şi Hermes au venit sub forma unor călători în această cetate pentru a pune la încercare ospitalitatea locuitorilor. Sub chipul pribegilor, zeii au fost tratați cu indiferență, nu au fost găzduiţi și ospătați de nimeni din oraş în afară de familia unui anume Baucius Filemon. Drept recompensă pentru ospitalitatea lor, zeii au transformat coliba în care trăia familia lui Baucius Filemon într-un templu din marmură şi aur, iar pe restul locuitorilor i-au pierdut în foc. Această legendă foarte adânc întipărită în mentalitatea locuitorilor din Listra i-a determinat să fie foarte primitori cu străinii şi cu călătorii, în speranţa ca nu cumva să-i supere pe zeii lor protectori. De aceea, aici s-a putut stabili o foarte mare comunitate de evrei, dar şi de greci. În Listra au ajuns și Sfântul Apostol Pavel împreună cu Barnaba. Aici au predicat Evanghelia mântuirii şi au vindecat la porţile cetăţii un om olog. Locuitorii acestui oraş, văzând pe cei doi şi având întipărită în minte legenda cu zeii păgâni, au crezut că Pavel este zeul Hermes şi Barnaba zeul Zeus, şi i-au purtat pe aceşti doi creştini la temple, dorind să le aducă jertfe și să îi cinstească. Cu greu Pavel şi Barnaba i-au convins că ei sunt oameni ca și ei.
Timotei, beneficiarul culturii grecești și al moștenirii iudaice
În acest mediu s-a născut Sfântul Timotei. Mama sa era evreică, iar tatăl său era grec. De copil a fost ţinut departe de cultul păgân şi, prin râvna mamei sale Eunike şi a bunicii evlavioase Lois, a deprins foarte bine legea iudaică. A învăţat Scripturile Vechiului Testament, a învăţat despre Dumnezeul lui Avraam şi al lui Iacov, pe care L-a iubit și căutat. Fire sobră, Timotei a stat departe de sărbătorile păgânilor care erau în oraş, el găsindu-şi de multe ori liniştea în împrejurimile stâncoase ale Listrei, unde putea medita netulburat. Întrucât era grec, a iubit şi filosofia, și a însuțit multe cunoștințe din științele vremii. În multe privinţe, Timotei s-a asemănat cu Sfântul Apostol Pavel. Amândoi cunoşteau foarte bine legea iudaică, amândoi erau învăţaţi şi erau mânaţi de acelaşi dor de a cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu. Întâlnirea dintre Pavel şi Timotei a fost decisivă pentru viața viitorului episcop. Sfântul Apostol Pavel a predicat Evanghelia în Listra şi foarte mulţi dintre elini şi evrei au crezut şi s-au botezat. Între aceştia s-a aflat şi tânărul Timotei, care a devenit imediat unul dintre ucenicii apropiaţi ai Sfântului Pavel.
Ucenic al lui Pavel în călătoriile misionare
Sfântul Apostol Pavel îl denumeşte pe Timotei adevărat fiu al credinţei, arătând că relaţia duhovnicească dintre cei doi îi va lega toată viaţa. Timotei a fost lângă Pavel în timpul călătoriilor misionare apostolice din Frigia, Galatia şi Misia, în oraşele Troa, Filipi şi Berea, la Atena. A fost alături de Pavel în Efes, de unde a plecat singur într-o misiune de evanghelizare în Macedonia, semn că deprinsese foarte bine învățătura creștină, iar Apostolul Pavel avea mare încredere în el. Timotei a petrecut o vreme în temniţa de la Roma, alături de Apostolul neamurilor. În timpul celei de-a doua întemniţări, Sfântul Apostol Pavel îi cere ucenicului Timotei să-i aducă felonul şi câteva pergamente, semn că încă din vremea Apostolilor erau folosite veşminte specifice unei slujiri sacramentale. Conform tradiţiei, Timotei l-a cunoscut şi pe Sfântul Evanghelist Ioan, iar după ce Ioan a fost exilat în insula Patmos, Timotei a fost hirotonit de către Pavel Episcop al Efesului. Timotei s-a bucurat de mare cinste din partea lui Pavel, care îi scrie două epistole cuprinse în Noul Testament. Pavel îl sfătuieşte pe ucenicul său cum să păstorească turma cuvântătoare a credincioşilor şi face cu acest prilej şi un portret al slujitorului Bisericii. Apostolul Pavel îi spune: „Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin prorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă” (I Timotei 4, 11-16).
Pavel îl sfătuieşte pe tânărul episcop în repetate rânduri să se ferească de necurăţie, de păcat şi de orice întinează sufletul. În timpul păstoririi sale, în oraşul Efes a avut loc o procesiune păgână foarte violentă, deoarece în timpul ei au murit numeroși oameni. Episcopul Timotei i-a mustrat pe cei care au organizat această manifestare lipsită de bună cuviință şi a încercat să oprească procesiunea păgână. Episcopul Efesului a fost prins de păgânii mânioşi care l-au bătut cu toiege, l-au târât la marginea unui drum şi l-au ucis prin lovituri cu pietre. Se pare că moartea sa martirică a avut loc după anul 80, cel mai probabil în anul 97. Apostolul Timotei a mărturisit şi în ultimele clipe ale vieţii pământeşti dragostea pentru Biserică. A dus luptă cu păgânismul, cu minciuna, cu rătăcirea şi a biruit prin jertfa vieţii lui, întărind în credinţă pe creştinii care i-au păstrat o memorie vie. Dionisie din Furna spune în Erminia Picturii Bizantine că Sfântul Timotei trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân cu barba creaţă, ţinând în mână un sul înfăşurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
