La limita judeţelor Vrancea şi Buzău, la câţiva kilometri "în sus" de localitatea Slobozia Bradului se află Mănăstirea Rogozu. Aşezată într-un peisaj pitoresc, într-un ochi de pădure înconjurat de tei bătrâni, aşezământul monahal oferă credincioşilor, turiştilor aflaţi în trecere, loc de popas şi meditaţie înainte de a porni mai departe.
Ctitoria domnitorului Matei Basarab în anul 1647, Mănăstirea Rogozu a fost la început un schit, cu biserică din lemn şi chilii pentru monahi. Acest lucru este dovedit de o piatră încrustată cu anul 1647, care se păstrează în biserica mare a mănăstirii, aşezată la intrare. Schitul a purtat iniţial numele "Poiana Rusului" pentru că în secolul al XVIII-lea a fost locuit de călugări ruşi. Aceştia au fugit de prigoana din Rusia şi au venit în aceste locuri pentru a găsi liniştea şi rugăciunea. Este foarte probabil ca obştea de ruşi de aici să fi fost în ascultare faţă de Sfântul Stareţ Vasile de la Poiana Mărului. În anul 1760, schitul a fost reconstruit de preotul Manea şi soţia lui. Mănăstirea a fost locuită până la începutul secolului al XIX-lea, când epidemia de ciumă o pustieşte. În 1812, întreg schitul este mistuit de un incendiu. În 1820, boierul Constantin Robescu şi soţia sa, Maria, au înălţat aici o biserică de zid închinată sărbătorii "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul". Din cauza vicisitudinilor istoriei, biserica nu a fost finalizată. Peste 47 de ani, în 1867, a fost pictată la interior de Ghiţă Stoenescu, ucenicul celebrului pictor Gheorghe Tattarescu. Biserica are formă de navă, cu altar, naos şi pronaos. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor, care nu a făcut parte din construcţia iniţială a bisericii, ci a fost adăugat cu prilejul lucrărilor de reparaţii din 1958. Biserica este luminată prin ferestre mari, duble, două în naos, două în pronaos. Altarul este şi el luminat de o fereastră mare spre răsărit. Uşa din lemn masiv de la intrarea în pronaos se spune că a aparţinut vechii biserici de lemn. Podeaua bisericii este din lemn masiv. Turla bisericii, înălţată deasupra pronaosului, are formă octogonală, pe o bază pătrată şi este acoperită cu tablă. Pe patru din cele opt laturi, pe direcţia punctelor cardinale, are ferestre dreptunghiulare. În exterior, biserica este decorată în partea superioară cu firide în care sunt pictaţi cei 12 Apostoli. Culorile picturii, roşu, albastru, verde, dau prin claritatea tonurilor de bază o strălucire cu totul specială a ansamblului. În 1958 s-au executat noi lucrări de întreţinere. Lăcaşul a fost acoperit cu tablă, iar pictura, refăcută în unele zone de pictorul italian Adolf Cantini. După doi ani, mănăstirea este închisă de autorităţile comuniste, iar cele 100 de monahii care locuiau aici, risipite pe la alte schituri sau obligate să se retragă din monahism. Mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990. Şi astăzi Mănăstirea Rogozu poartă ceva din aerul unei alte epoci. Ca să ajungi la ea trebuie să treci printr-o pădure deasă. Poarta mănăstirii are stâlpi din piatră şi acoperiş de şindrilă şi îşi întâmpină vizitatorii cu o icoană a Maicii Domnului. Muzeul mănăstirii se află într-o casă cu cerdac din lemn cu stâlpi înalţi sculptaţi, de lemn. Muzeul adăposteşte o colecţie de obiecte religioase. Chiliile vechi şi pitoreşti, vopsite cu var sunt aşezate în cerc, în jurul bisericii mari. În partea dreaptă a clopotniţei spre răsărit se află stăreţia, chiliile noi şi Paraclisul "Naşterea Maicii Domnului". Mănăstirea Rogozu şi împrejurimile, de o sobră frumuseţe, îşi aşteaptă de 360 de ani pelerinii şi credincioşii care au ajutat-o de atâtea ori să renască în pofida vicisitudinilor timpului şi a necruţătoarei istorii. La Mănăstirea Rogozu se poate ajunge de pe drumul european E85, la 10 km nord de Râmnicul Sărat şi 32 de km sud-vest de municipiul Focşani, din localitatea Slobozia Bradului.
