Glasul Prorocului Ioan, mărgăritar al vestirii Cuvântului

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte în data de 7 ianuarie Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Îna­intemergătorul Domnului. Această prăznuire se face a doua zi după Botezul Domnului pentru că, după cum ştim din practica liturgică a Bisericii noastre, unele sărbători închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Maicii Sale Prea­sfinte au a doua zi după sărbătoarea propriu-zisă cinstirea sfântului care a avut un rol major în evenimentul sărbătorii împărăteşti.

În cursul anului bisericesc, ce începe la 1 septembrie, avem mai multe astfel de sărbători. A doua zi după Botezul Domnului (Boboteaza), Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe mijlocitorul Dumnezeieş­tii Arătări a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la râul Iordan, adică pe Sfântul Ioan Botezătorul, „pe care îl slăveşte ca pe cel mai mare dintre proroci, cel mai mare dintre cei născuţi din femeie, Glasul Cuvântului, Crainicul harului dumnezeiesc, turtureaua ce anunţă primăvara credinţei, făclia luminii celei dumnezeieşti, răsăritul care vesteşte Soarele Dreptăţii. El e asemănat unui înger pământesc şi om ceresc, aflat la graniţa dintre cer şi pământ, care uneşte Vechiul şi Noul Testament. Trimis de Dumnezeu ca un glas în pustie, pentru a vesti şi pregăti venirea lui Hristos, Ioan pune capăt misiunii sale prin botezul Domnului în Iordan...” (Ieromonahul Macarie Simonopetritul, Sinaxarul-Vieţile Sfinţilor, volumul V, luna ianuarie). „Hristos a venit să Se boteze la Iordan”, iar „Ioan s-a atins de creştetul Stăpânului”, ceea ce a determinat puterile cereşti să se înspăimânte „văzând taina minunată”.

Acest eveniment important din istoria mântuirii neamului omenesc reprezintă momentul în care Sfântul Ioan Botezătorul Îl arată lumii pe Domnul Iisus ca Mesia, adică pe „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), peste care a „văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel” (Ioan 1, 32) şi a mărturisit: „Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34). Acest lucru îl găsim exprimat şi în slava de la Litie: „Săvârşind Botezul Mântuitorului, din cer ai auzit glasul Tatălui mărturisindu-L ca Fiu iubit al Său. Iar Duhul Sfânt peste Dânsul pogorându-Se L-a adeverit; deci, pe Acela roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă”.

Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este momentul din an când ne putem apleca asupra vieţii îngereşti a celui ce s-a învrednicit să fie Înaintemergătorul Domnului şi ni L-a arătat pe Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu: „Din pustiu, glasul Înaintemergătorului ne arată pe Cuvântul, venit la noi trupeşte. Şi pe Cel ce este de faţă se pregăteşte a-L boteza cu bucurie, pe Cel ce curăţeşte sufletele de păcat, prin credinţă” (Stih, cântarea a 9-a din slujba Utreniei).

Sfântul Ioan este fiul preotului iudeu Zaharia şi al Elisabetei. Ştim din Sfânta Evanghelie după Luca că naşterea şi misiunea lui de Înain­temergător al Domnului sunt vestite în chip minunat tatălui său în templul din Ierusalim. El a trăit în pustiul Iudeei şi către vârsta de 30 de ani a venit la râul Iordan și propovăduia, zicând: „Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1, 7-8).

Sfântul Ioan este martorul Dumnezeieştii Arătări a Domnului nostru Iisus Hristos de la râul Iordan: „Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileei şi S-a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 1, 9-11). Despre această parte a vieţii Sfântului Ioan Botezătorul teologhiseşte slava de la Laude din ziua serbării sale: „Înger din pântece sterp ai ieşit, Botezătorule, din scutece în pustiu te-ai sălăşluit şi pecete tuturor prorocilor te-ai arătat; că Cel pe Care aceia în multe chipuri L-au privit şi în cuvinte greu de înţeles L-au propovăduit, pe Acela a-L boteza în Iordan te-ai învrednicit. Şi glas părintesc din cer ai auzit, Care a mărturisit însuşirea Lui de Fiu; şi pe Duhul L-ai văzut, în chip de porumbel, glas aducând asupra Celui botezat...”

La scurt timp după Botezul Domnului de la Iordan, Sfântul Ioan a fost arestat din ordinul lui Irod Antipa. Acesta, sărbătorindu-şi ziua de naştere, îi oferă fiicei Irodiadei capul Sfântului Ioan Botezătorul, care îşi sfârşește viaţa prin jertfă pentru respectarea Legii lui Dumnezeu. Sfârşitul său este considerat unul mucenicesc de literatura patristică ortodoxă ai cărei autori inspiraţi arată că el a mers şi în iad cu sufletul său, unde i-a pregătit pe cei ţinuţi din veac în această închisoare a sufletelor, de venirea lui Hristos la ei pentru a-i elibera. Acest lucru s-a întâmplat când Hristos Domnul a murit pe Cruce şi cu sufletul Său S-a pogorât la iad, de unde prin Învierea Sa i-a scos pe toţi drepţii din vechime, deci şi pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Ioan este exemplu de nevoinţă ascetică, de nevoinţă duhovnicească, de feciorie asumată şi de viaţă plină de pocăinţă şi rugăciune. În lumea creştină este socotit modelul ideal de vieţuire ascetică, iar cei ce urmează trăirea lui anahoretică se învrednicesc să-L vadă pe Hristos Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat pentru mântuirea noastră. Iar noi, astăzi, îi cerem Sfântului Ioan Botezătorul „ca cel ce este mai presus decât toţi prorocii să nu înceteze să se roage pentru noi, care săvârşim cu credinţă pomenirea sa”.