Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Istoria minunată a Sfintei Mahrame a Domnului

Istoria minunată a Sfintei Mahrame a Domnului

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Documentar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 16 Aug, 2022

Una dintre cele mai iubite relicve din istoria Bizanţului a fost Sfânta Mahramă a Domnului, pe care o cinstim astăzi, când prăznuim aducerea ei de la Edesa în Constantinopol în secolul al 10-lea. 

Istoria minunată a Sfintei Mahrame, Icoana cea nefăcută de mână a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, începe în timpul activităţii mesianice a Domnului nostru Iisus Hristos, când vestea despre minunile Mântuitorului au trecut dincolo de graniţele Ţării Sfinte. Unul dintre cei care au aflat despre Hristos Domnul a fost şi regele Avgar al Edesei. Fiind lepros, nu a putut să meargă să-L vadă pe Mântuitorul şi a trimis o delegaţie condusă de pictorul Anania cu o scrisoare adresată Domnului nostru Iisus Hristos.

În Sinaxarul zilei din Minei avem textul acestei scrisori care ne arată cum neamurile au văzut în Mântuitorul Iisus Hristos ceea ce mai-marii iudeilor nu au dorit să vadă, adică pe Mesia. Anania a încercat să se apropie de Hristos pentru a înmâna scrisoarea lui Avgar, dar nereuşind din pricina mulţimii, a voit să reproducă chipul Mântuitorului şi nu a putut să deseneze.

Hristos Domnul cunoscând gândul lui, după cum ne relatează Sinaxarul, „a cerut apă să Se spele şi I s-a dat o mahramă în patru colţuri; şi după ce S-a spălat, a şters cu ea preacurata şi dumnezeiasca Sa faţă. Şi, o, minune! S-a întipărit pe acea mahramă dumnezeiescul Său chip; şi El a dat-o lui Anania”, trimiţându-l să o dea regelui Avgar. Când regele vede Sfânta Mahramă, se închină înaintea ei şi se vindecă de boală.

După Jertfa, Învierea şi Înălţarea la cer a Domnului, primind harul Duhului Sfânt la Cincizecime, Sfântul Apostol Tadeu merge la Edesa, unde-l botează în numele Preasfintei Treimi pe regele Avgar şi pe toţi cei ce se aflau în slujba lui. Din acel moment, regele a pus Sfânta Mahramă deasupra porţii principale a oraşului Edesa, pentru ca toţi locuitorii cetăţii să o vadă şi să cinstească pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Avgar a pus şi o inscripţie de aur pe care a scris: „Hristoase Dumnezeule, cel ce nădăjduiește în Tine nu este trecut cu vederea!”

Credinţa lui a fost păstrată cu sfinţenie şi de fiul său, însă nepotul său a revenit la politeismul păgân. Acesta a vrut să înlocuiască Sfânta Mahramă de la poarta principală a Edesei cu statuia unei zeităţi păgâne. Din Vieţile Sfinţilor aflăm că episcopul creştin al Edesei, fiind înştiinţat din pronie dumnezeiască despre acest gând al regelui păgân, a mers noaptea împreună cu mai mulţi clerici la poarta principală a cetăţii, „suindu-se pe o scară, a gătit o candelă cu untdelemn și, aprinzând-o, a pus-o înaintea sfântului chip al lui Hristos. Apoi, astupând-o cu cărămizi și cu var, a zidit locul și l-a netezit, pentru că așa i se poruncise lui din dumnezeiasca arătare. Și după ce s-a făcut nevăzut acel chip al lui Hristos nefăcut de mână, a încetat păgânul stăpânitor de la scopul său”.

Chipul nefăcut de mână omenească a rămas acoperit aşa vreme de secole, încât locuitorii oraşului nu mai cunoşteau nimic despre existenţa Sfintei Mahrame. Descoperirea ei minunată a întărit „credința neclintită în faptul că icoanele joacă un rol protector de apărare, de salvare și de integritate a orașelor. Conform narațiunilor de la sfârşitul secolului al VI-lea d.Hr., salvarea Edesei de la asediul perșilor, în 544 d.Hr., se datorează icoanei lui Hristos de pe Sfânta Mahramă, care, în împrejurarea respectivă, a fost regăsită printr-o minune și, conform tradiției (după cum am văzut mai sus), ea fusese trimisă de Însuşi Mântuitorul regelui Avgar al Edesei. Mai târziu, ea a fost așezată permanent deasupra uneia din porţile cetăţii” (arheolog Kleanthi D. Doukas, Scurtă introducere în istoria icoanei, pemptousia.ro).

După descoperirea ei minunată, creştinii din Edesa au cinstit-o cu mare evlavie ca odorul cel mai de preţ al cetăţii lor şi pavăză de apărare în faţa cotropitorilor. Sfânta Mahramă a rămas la Edesa până în anul 944, când împăratul bizantin Roman Lecapenul a dus-o la Constantinopol.

Aducerea ei în capitala Imperiului bizantin o sărbătorim şi noi astăzi, după cum ne spune Sinaxarul din Mineiul pe luna August: „În această lună, ziua a şaisprezecea, pomenirea aducerii Icoanei celei nefăcută de mână a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică a Sfintei Mahrame, din cetatea Edesei în Constantinopol”.

Sfânta Mahramă a rămas în Constantinopol până în timpul Cruciadei a 4-a. Atunci cavalerii occidentali, cucerind Bizanţul, au prădat cetatea imperială şi relicvele sacre le-au dus în ţările lor. În acest jaf îngrozitor a fost furată şi Sfânta Mahramă, care a ajuns în capitala regatului Franţei, la Paris. Aici a fost păstrată în biserica regilor Franţei, Sainte-Chapelle.

În timpul Revoluţiei Franceze din 1789, Sainte- Chapelle a avut de suferit din cauza vandalismului parizienilor dezlănţuiţi împotriva monarhiei şi a tot ce avea legătură cu ea. În incendierile ce s-au petrecut în timpul acestei revoluţii a dispărut şi Sfânta Mahramă. Bizantinologul Emilian Popescu menţionează că ea a ars în timpul acestei revoluţii. El precizează că în lumea bizantină au existat mai multe copii ale Sfintei Mahrame.

Noi cinstim astăzi „Icoana cea nefăcută de mână a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică Sfânta Mah­ramă”, mărturisind prin cuvintele imnografului inspirat credinţa noastră în Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru: „Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucu­rie, Mântuitorul nostru, Cel Ce ai venit să mântuieşti lumea”.