Jertfa eroilor neamului nu este uitată

Ca urmare a reîntregirii neamului românesc, după Primul Război Mondial, cei rămaşi în viaţă, care au beneficiat de sacrificiul soldaţilor morţi pe front pentru ţară, au decis să dedice o zi de comemorare a eroilor neamului. Ziua aceasta, care urma să se prăznuiască în fiecare an de Înălţarea Domnului, a fost aleasă în anul 1920 de către societatea condusă de Mitropolitul Primat Miron Cristea, „Mormintele eroilor căzuţi în război”, şi consfinţită printr-un decret-lege de către regele Ferdinand.

Tratatul de pace de la Versailles, semnat la Paris în 28 iunie 1919, care consfinţea încetarea Primului Război Mondial, în articolul 225 vorbeşte despre mormintele soldaţilor şi marinarilor căzuţi în acest război. Astfel, „Guvernele Aliaţilor şi Asociaţilor (cum era privită România) şi Guvernul Germaniei se vor îngriji de respectarea şi menţinerea în bună stare a mormintelor soldaţilor şi marinarilor înmormântaţi în respectivele teritorii. Acestea sunt de acord cu recunoaşterea oricărei comisii desemnate de către un Guvern Aliat sau Asociat cu scopul de a identifica, înregistra, purta grijă sau înălţa memoriale corespunzătoare peste mormintele menţionate, precum şi a facilita îndeplinirea sarcinilor acestora”. Prin urmare, Guvernul României, ca ţară asociată în acest tratat, a sprijinit înfiinţarea societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război”, care urma să se îngrijească de cimitirele de război. Preşedintele de onoare al acestei societăţi a fost ales Înaltprea­sfinţitul Părinte Mitropolit Primat Miron Cristea, viitorul Patriarh al României. Pe lângă toate lucrările societăţii de a purta grijă de mormintele soldaţilor căzuţi pe teritoriul României, indiferent de naţionalitatea lor, aceasta a venit cu ideea sărbătoririi eroilor neamului românesc într-o zi anume din an.

În raportul nr. 53/1919 al ministrului de război Ioan Răşcanu, către regele Ferdinand, prin care se solicita consfinţirea unei date fixe de cinstire a eroilor de război, acesta spunea următoarele: „Sire, una dintre cele mai însemnate datorii ce ni le impune timpul actual este să cinstim memoria eroilor noştri căzuţi în război. Considerând că, pe aceste vremuri, pe lângă opera de recunoştinţă naţională ce datorăm eroilor noştri este şi o operă de educaţie pentru generaţiile prezente şi viitoare, comitetul central al societăţii «Mormintele eroilor căzuţi în război», sub preşedinţia IPSS Mitropolitul Primat a admis ca cinstirea acestor eroi ai neamului să se facă într-o zi fixă, în fiecare an, prin procesiuni, pelerinaje şi serbări culturale în toată ţara, cu caracter naţional şi patriotic”.

Drept urmare, regele Ferdinand a emis Decretul-lege nr. 1913, publicat în „Monitorul Oficial” din 4 mai 1920. Acesta conţine următorul text: „Ferdinand I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României, la toţi de faţă şi viitori, sănătate! Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de război, sub nr. 53, am decretat şi decretăm:
Art. I. Comemorarea eroilor căzuţi în război se va face, în fiecare an, în ziua Înălţării Domnului nostru Isus Christos, din luna Maiu, când floarea este mai bogată.

Art. II. Această zi se decretează ca sărbătoare naţională şi va fi serbată în toate comunele ţărei printr-un parastas, prin procesiuni şi serbări cu caracter naţional şi patriotic după un program stabilit de societatea #Mormintele eroilor căzuţi în război», şi la care vor lua parte toate instituţiile de Stat şi particulare.

Art. III şi cel din urmă: Miniştrii Noştri secretari de Stat la departamentele respective sunt însărcinaţi cu aducerea în îndeplinire a decretului de faţă.

Dat în Bucureşti la 26 Aprilie 1920.”

Astfel, eroii români căzuţi în război erau cinstiţi printr-o sărbătoare naţională, atât bisericeşte, prin parastasele de după Liturghie, cât şi civil, la memorialele înălţate în cinstea lor, mai cu seamă cel de la Mărăşeşti, unde erau delegaţi ierarhi. De atunci şi până la instaurarea regimului comunist în România, această sărbătoare a fost ţinută cu sfinţenie, iar jertfa eroilor căzuţi în acel război, care a făcut posibilă reîntregirea României, era legată de o sărbătoare bisericească, Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, care de obicei cădea în luna mai, pentru că în anul 1920 Biserica Ortodoxă Română ţinea sărbătorile după calendarul bisericesc iulian. După prăbuşirea regimului totalitar ateu, Biserica Ortodoxă Română a reluat pomenirea eroilor nea­mului în ziua Înălţării, fapt consfinţit şi de către autorităţile de stat prin mai multe acte legislative, dintre care ultimul este Legea 379/2003, în care se stipulează că Ziua Eroilor, serbată de Înălţarea Domnului, este „sărbătoare naţională”.

Anul acesta, pe lângă slujbele de pomenire făcute de către clerici la crucile şi memorialele eroilor neamului, programul de stat al manifestărilor cuprinde măsuri administrativ-organizatorice, manifestări comemorative în Capitală, în ţară şi pe plan extern, însă această zi nu are statut de zi liberă pentru angajaţi. Potrivit Mediafax, Ministerul Apărării Naţionale, prin unităţile, instituţiile de învăţământ, cercurile şi bibliotecile militare, va organiza simpozioane, întâlniri cu istorici şi veterani de război, comemorări la cimitire, mausolee şi monumente comemorative de război, expoziţii de carte. Ministerul Educaţiei Naţionale are în vedere desfăşurarea, în instituţiile de învăţământ, a unor programe dedicate acestei zile: întâlniri cu veteranii de război, spectacole omagiale.

La rândul său, Ministerul Afacerilor Externe va organiza, prin intermediul reprezentanţelor diplomatice româneşti sau al oficiilor consulare, activităţi specifice pentru cinstirea memoriei şi comemorarea eroilor români căzuţi şi înhumaţi pe teritoriul altor state. Astfel, Ambasada României în Federaţia Rusă va inaugura două monumente ale eroilor români căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial şi înmormântaţi la Novoşahtinsk, regiunea Rostov, şi, respectiv, Lebedian, regiunea Lipeţk. Delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la acest eveniment este Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.