Pierzând legătura cu adevăratul Dumnezeu, care aduce sufletului lumină, pace și bucurie, omul și-a făurit propriii dumnezei, închinându-se și slujind chipurilor plăsmuite de mintea sa, care de multe ori
La sfinţirea troiţei de la Mănăstirea Râşca
Ziua de 28 septembrie 1952 a fost una de bucurie şi împlinire totodată pentru vieţuitoarele care se nevoiau în frumoasa mănăstire voievodală din ţinutul Sucevei. A fost o bucurie deoarece în mijlocul maicilor s-a aflat mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei şi Sucevei, iar ca o împlinire, pentru că a fost sfinţită troiţa din lemn ridicată de cei care îşi deschideau sufletul în acest aşezământ monahal. Înălţătorul moment al sfinţirii a fost de referinţă pentru maicile de la Agafton şi Agapia, care abia fuseseră aşezate în noua chinovie de la Râşca. Iar alături de pelerini şi clerici, la acest moment a participat ierodiaconul Antonie Plămădeală, profesor al şcolii din mănăstire şi îndrumător sufletesc al maicilor. Evenimentul nu a fost consemnat în revista oficială a Mitropoliei Moldovei, însă a rămas în inimile celor care au participat. (Adrian Nicolae Petcu)



