Cu mulți ani în urmă, aflându-mă într-o cameră a institutului care găzduiește marele radiotelescop de la Effelsberg, priveam prin fereastră la antena cu diametrul de 100 m, cea mai mare antenă mobilă din
Nașterea Botezătorului și dezlegarea nerodirii
Astăzi sărbătorim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, zi de serbare ținută de Biserică cu șase luni înainte de Nașterea Domnului pentru a respecta textul scripturistic. Părintele profesor Ene Braniște spunea despre această sărbătoare că are „bază biblică (Luca 1, 5-80)”, fiind „atestată în secolele IV-V”, iar „în popor se numește Drăgaica sau Sânziene, sărbătoare de care se leagă multe și frumoase obiceiuri, credințe și datini populare, cu caracter agrar”.
În cursul anului bisericesc sunt rânduite mai multe zile de serbare în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul: Zămislirea (23 septembrie); Nașterea (24 iunie); Soborul (7 ianuarie); Tăierea capului (29 august); Prima și a doua aflare a capului (24 februarie); A treia aflare a capului (25 mai).
Astăzi sărbătorim evenimentul nașterii Botezătorului Domnului, rostind cuvintele inspirate ale imnografului care în troparul sărbătorii spune: „Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-au dezlegat, întru slăvită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește”. Acest text subliniază rolul de Proroc și Înaintemergător al Sfântului Ioan care, prin nașterea sa, dezleagă nerodirea mamei sale și muțenia tatălui său ca urmare a necredinței arătate de acesta în Templu când îngerul Domnului i-a adus vestea minunată: „Femeia ta îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan” (Luca 1, 13).
Încă de la începutul Vecerniei Mici, ce deschide șirul slujbelor dedicate serbării Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cântările bisericești ne spun că el „din pântece sterp s-a născut, dezlegând nerodirea inimilor noastre” și „sufletelor celor neroditoare cuvânt dăruindu-le”. Cel care se naște astăzi este „slăvitul Mergător înainte al venirii lui Hristos; glasul Cuvântului cel binevestit, Înainte-însemnătorul pocăinței cel cu mare glas, și dumnezeiescul mijlocitor al Legii Vechi și al celei Noi”, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul pe care în Scriptura Noului Testament Mântuitorul nostru Iisus Hristos îl numește „cel mai mare om născut din femeie” (Matei 11, 11).
Sinaxarul zilei nuanțează și explică cuvintele Domnului despre Sfântul Ioan Botezătorul precizând: „Acesta este mărturisit de Hristos, mai mare decât toți cei născuți din femeie, și mai mult decât Proroc, care a săltat în pântecele maicii sale și a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, și a mers mai înainte la iad, ca să binevestească Învierea”. În această frază, Mineiul sintetizează întreaga teologie ortodoxă legată de persoana și lucrarea de Înaintemergător a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. El pregătește calea lui Hristos atât în lumea aceasta trecătoare, cât și în locul unde mergeau toți oamenii după moarte înainte de Învierea Domnului, și anume în iad. Aici i-a pregătit pe drepții din vechime pentru marea taină a Învierii lui Hristos și a coborârii Sale la iad pentru a elibera pe cei ținuți acolo din veac.
Tot din Sinaxarul sărbătorii de astăzi aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul era „fiul lui Zaharia, arhiereul, și al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduință. Și dezlegând tăcerea tatălui său, prin nașterea sa, a umplut toată lumea de bucurie”. Astfel, Mineiul rezumă textul evanghelic de la Luca (1, 1-25, 57-68, 76, 80).
În Viețile Sfinților ni se spune sugestiv că astăzi Biserica cinstește Nașterea Înaintemergătorului pentru că: „Mai înainte de a naște Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Înaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea nașterea cea peste fire din cea îmbătrânită să creadă nașterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită”. De aceea, Nașterea cea minunată a Sfântului Ioan a fost înaintemergătoare Nașterii lui Hristos cea minunată. Minunea se aștepta după minune; după maica cea stearpă, Maica cea pururea Fecioară; după nașterea cea minunată a Elisabetei, nașterea cea străină a Fecioarei, pentru că la amândouă maicile, rânduiala nașterii covârșea rânduielile firii, așa voind Dumnezeu, Căruia toată firea îi este slujitoare ca unui Ziditor”. Astfel și prin nașterea sa Sfântul Ioan este Înaintemergător atât al Domnului ca Mântuitor al lumii, cât și al nașterii Sale minunate și mai presus de fire.
Descoperind aceste înțelesuri teologice ale nașterii Înaintemergătorului înțelegem și bucuria angelică exprimată de textul Sinaxarului din Minei: „Drept aceea și îngerii astăzi se bucură cu oamenii, și toată lumea este plină de bucurie și de veselie”. Iar Condacul sărbătorii exprimă teologic această bucurie: „Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi, pe Înaintemergătorul lui Hristos naște, și el este plinirea a toată prorocia; că, punându-și mâna, în Iordan, pe Cel pe Care mai înainte L-au propovăduit prorocii, s-a arătat proroc, propovăduitor și înaintemergător al lui Dumnezeu Cuvântul”.
Din paginile Sfintei Scripturi știm că Sfântul Ioan Botezătorul este darul Preasfintei Treimi făcut părinților săi, Zaharia și Elisabeta, pentru rugăciunea lor stăruitoare. Din Viețile Sfinților aflăm că „atunci toți s-au minunat de acele mari minuni: cum a născut cea îmbătrânită, cum maica și tatăl cel mut s-au unit la un nume, cu care să numească pe fiu și cum, după scrierea numelui, mutul îndată a grăit și ce a scris cu mâna, aceea a grăit și cu limba. Deci, numele lui Ioan s-a făcut ca o cheie a gurilor părinților, deschizându-le spre slava lui Dumnezeu”.
Pentru aceasta, și noi astăzi ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul: „Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!”