Părintele Dumitru Biolănescu în închisoarea comunistă

S-a născut la 2 noiembrie 1897, într-o familie de oameni simpli din Caravaneţi, jud. Teleorman. A urmat calea preoţiei, învăţând la Seminarul "Nifon Mitropolitul" din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1923. A fost hirotonit preot pe seama Parohiei Albeşti, jud. Vlaşca, pentru ca apoi să ajungă la Vărăşti, jud. Giurgiu, la Jegălia, jud. Ialomiţa, apoi la Dobreni, jud. Ilfov. În această perioadă a încercat să-şi finalizeze studiile teologice, reuşind să urmeze numai doi la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Deoarece făcea parte din elitele intelectuale ale satului, în vremea guvernării legionare, părintelui Biolănescu i s-a cerut să activeze în Mişcarea Legionară. A refuzat să militeze, activitatea sa limitându-se prin participarea la unele manifestări organizate de legionari. A rămas însă în conştiinţa unor săteni care, după 1944, fiind implicaţi în procesul de colectivizare a agriculturii iniţiat de partidul comunist, şi-au adus aminte de "antecedentele politice" ale preotului din sat. De asemenea, l-au acuzat de subminarea colectivizării. În contextul arestărilor din 1952, astfel de informaţii au folosit Securităţii, care întocmea listele preoţilor cu activitate politică interbelică. Aşa se face că, în noaptea de 18 spre 19 iulie 1952, părintele Biolănescu a fost ridicat de Securitate din mijlocul familiei sale (avea 6 copii) şi trimis în ancheta Securităţii din Bucureşti. A refuzat "să recunoască" activitatea politică legionară. Cu toate acestea, părintele Biolănescu a fost trimis la muncă silnică, pentru 24 de luni, în colonia de la Peninsula, apoi la Oneşti. La expirarea pedepsei, i s-a fixat domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în com. Rubla. Însă în această perioadă familia sa se confrunta cu mari greutăţi materiale. După doi ani de suferinţă, văzând că părintele nu revine acasă, soţia sa a făcut o intervenţie la patriarhul Justinian. Întâistătătorul român a pledat la Ministerul de Interne pentru eliberarea părintelui din gulagul comunist. Astfel, la 11 octombrie 1954, la ordinul personal al generalului de Securitate Pintilie, părintele Dumitru Biolănescu era eliberat. A revenit acasă, la parohie, fiind însă permanent urmărit de Securitate, până la sfârşitul vieţii. (Adrian Nicolae Petcu)