Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Părintele Ilie Chişcari sau despre bucuria de a dărui

Părintele Ilie Chişcari sau despre bucuria de a dărui

Data: 03 Noiembrie 2014

L-am cunoscut pe părintele Ilie la Biblioteca Sfântului Sinod, unde studia manuscrisele preotului profesor Vasile Gheorghiu. Era preocupat de fiecare literă a însemnărilor şi îmi spunea cu bucurie ce descoperise. Era pasionat de studiul Sfintei Scripturi. Studiase în Israel, dar nu se lăuda cu asta. Avea acel dar de a exprima mulţimea cunoştinţelor sale pe înţelesul tuturor. Se oprea asupra unui fragment din Biblie şi compara interpretările Sfinţilor Părinţi. Asculta cu mare bucurie întâmplările trecutului, convins fiind de faptul că înţelegerea unui  Sfânt Părinte, scriitor bisericesc sau teolog, ţine şi de contextul istoric, politic şi social în care acesta a trăit.

Mai presus de toate, părintele Ilie avea bucuria de a dărui. A aflat că am scris despre viaţa părintelui Dumitru Stăniloae şi s-a oferit să-mi pună la dispoziţie izvoare inedite pe această temă. Nu mi-a cerut nimic în schimb şi aveam impresia că era jenat atunci când îi mulţumeam. Mă ruga să am puţină îngăduinţă, căci izvoarele de care îmi vorbea se aflau la tatăl său şi era nevoie de puţin timp pentru a fi scoase la lumină.

Am vorbit la telefon pentru ultima oară la începutul lunii septembrie. M-a invitat la sfinţirea bisericii unde slujea şi în apropierea căreia sufletul său bun a plecat la ceruri. S-a scuzat sfios că nu a putut să-şi onoreze promisiunile până atunci, întrucât fusese ocupat cu cele necesare pregătirii unei sărbători aşa de importante pentru comunitate.

Am convenit că ne vom auzi când mă voi întoarce în Bucureşti, după ce voi fi terminat peregrinările pentru descoperirea unor noi documente despre părintele Stăniloae. Am aflat cu amărăciune că mi-a luat-o înainte la întâlnirea cu părintele Dumitru în Împărăţia cea veşnică. Voi simţi la fiecare pas pe care îl voi face pentru conturarea chipului istoric al marelui nostru teolog că părintele Ilie mă însoţeşte cu rugăciunile sale de acolo, din ceruri, iar bunătatea şi jertfa sa îi vor fi răsplătite de-a pururi. (Dr. Dorin-Demostene Iancu)