Sfânta Cuvioasă Parascheva - puterea evlaviei jertfelnice

Mulţi creştini care se închină sfintelor moaşte ale Cuvioasei Parascheva exclamă: Sărutându-le, am simţit o putere …, Sfânta mi-a dat putere …, sau Am încredere în puterea Sfintei. Este adevărat faptul că de multe ori prezenţa unui sfânt îţi dă fiori, simţi că trupul său este purtător de putere, de Duh, că este mai presus de fire, de „normalul“ cu care eşti obişnuit. Puterea Duhului lui Dumnezeu ce lucrează şi după moartea sfântului prin sfintele sale moaşte contrastează cu duhul de putere al acestei lumi.

Obişnuit astăzi mai mult cu sensurile hegemonice ale cuvântului „putere“, omul contemporan, avid de autoritate, influenţă, stăpânire, dominaţie, regândeşte „utilitatea“ „puterii“ sfinţilor. În mintea omului secularizat, martor la afirmaţii precum cele menţionate mai sus, apare dilema pragmatismului unui astfel de act de cult; fapt evident cu atât mai mult atunci când te afli în faţa sfintelor moaşte ale unei tinere care a trăit cu un mileniu înaintea noastră.

Sfinţenia nu are vârstă, pentru că puterea sfinţeniei este puterea veşnică a Duhului lui Dumnezeu, izvor nesecat al sfinţeniei. Pe de o parte, puterea sfinţilor, şi a Cuvioasei în particular, este puterea iubirii smerite a lui Dumnezeu Care întăreşte prin sfinţi legătura de dragoste între oameni. Puterea săvârşirii de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva, pe de altă parte, se datorează răspunsului ei pozitiv la chemarea de a sluji lui Dumnezeu, răspuns concretizat în ascultarea şi împlinirea cuvântului revelat, în milostenie, post şi rugăciune.

Vocaţia sfinţeniei primeşte răspunsul unui copil

Parascheva s-a născut în satul Epivata, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al Xl-lea. Despre părinţii Cuvioasei Parascheva ştim doar că aceştia, oameni înstăriţi şi buni creştini, au mai avut un fiu, viitorul Sfânt Eftimie Izvorâtorul de mir, episcopul Maditelor. În urma morţii timpurii a tatălui, responsabilitatea creşterii celor doi copii a revenit în întregime mamei, căreia Cuvioasa Parascheva îi datorează frica şi dragostea faţă de Dumnezeu, râvna sa pentru sfintele slujbe, ascultarea şi împlinirea poruncilor bisericeşti, întreaga vieţuire creştină.

Tradiţia Bisericii consemnează câteva întâmplări deosebite din copilăria Cuvioasei, fiind menţionate milostenia sa şi dragostea pentru Evanghelia Domnului Iisus Hristos.

Mai târziu, tânăra Parascheva a plecat spre locurile sfinte, nevoindu-se într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului.

Fiind întotdeauna cu gândul la Mirele ei Hristos, desigur că „nunta“ ce consfinţea mutarea în împărăţia Sa, trecerea de la cele efemere la cele veşnice, nu putea să-i fie o surpriză. Într-o noapte, pe când priveghea ca de obicei în rugăciune şi asceză, a văzut un înger sub formă de tânăr, care i-a zis: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului, iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi, pe rude şi toate bunurile din lume“. La vârsta de 25 de ani, Cuvioasa Parascheva părăseşte pustia şi se îndreaptă spre casă.

Taina ce se cerea descoperită

La doar 27 de ani, tânăra Parascheva a primit de la Hristos cununa cuvioşiei, a râvnei duhovniceşti, a credinţei şi evlaviei sale. Trupul ei, înmormântat aproape de mare, a fost uitat de către localnici, dar nu şi de Dumnezeu, Care, după mulţi ani, a socotit ca acesta să fie învrednicit de cinstirea creştinilor de pretutindeni. Descoperirea trupului îngropat al Sfintei Cuvioase Parascheva s-a făcut într-un mod cu totul minunat.

Tradiţia consemnează că pe ţărmul Kallicratiei a ajuns trupul în putrefacţie al unui marinar. Mirosul respingător i-a determinat pe localnici să îngroape cadavrul, numai că Dumnezeu a rânduit ca aceştia să sape groapa, în spaţiul vast al plajei, tocmai acolo unde se afla trupul Cuvioasei. Din cauza ignoranţei oamenilor, sfintele sale moaşte, ieşite la vedere celor prezenţi, au fost lăsate în continuare în pământ, alături de trupul marinarului.

Unui om evlavios din sat, pe nume Gheorghe, i s-a arătat în vis Sfânta Parascheva ca o împărăteasă, înconjurată de cete de ostaşi luminaţi, căruia i-a zis: „Luaţi repede moaştele mele şi le puneţi într-un loc de cinste, pentru că nu pot să suport mirosul acestui om“. Aceeaşi vedenie a avut-o, în aceeaşi seară, evlavioasa Eftimia, o femeie binecredincioasă din sat. Dimineaţa, au alergat cu toţii la mormânt şi, găsind trupul înmiresmat şi făcător de minuni al Cuvioasei, l-au mutat cu un sobor de preoţi în biserica Sfinţilor Apostoli din Kallicrateia. Sfintele ei moaşte au devenit un izvor de vindecări pentru cei ce le sărutau cu credinţă şi cu inimă curată.

După ce au fost prin mai multe ţări din Balcani, sfintele sale moaşte au fost aduse la Iaşi, prin râvna domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), ajungând aici în 13 iunie 1641. Sfintele moaşte au fost aşezate în biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi de unde, după incendiul din 1888, au fost mutate în Catedrala mitropolitană.

Multe dintre minunile pe care Cuvioasa Parascheva le-a săvârşit la Iaşi au fost consemnate în Patericul românesc, dar încă foarte multe sunt păstrate cu smerenie în conştiinţele celor care venind cu nădejde la racla Sfintei nu au plecat nemiluiţi, indiferent de suferinţa cu care au venit.

Puterea minunilor Sfintei Parascheva

În fiecare zi, Catedrala mitropolitană din Iaşi, sanctuar al Sfintei Cuvioase Parascheva, reuneşte în rugăciune credincioşi care se închină ei cu credinţă, aducând flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sănătate şi binecuvântare. Marea evlavie a creştinilor faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva se explică tocmai prin convingerea că ea dăruieşte ajutor, prin rugăciunile ei, tuturor: copiilor şi celor în vârstă, monahilor şi tinerilor căsătoriţi, bolnavilor şi celor singuri. Puterea minunilor ei izvorăşte din puterea rugăciunilor ei, ca mijlocitoare alături de toţi sfinţii către Hristos, din sfinţenia şi bunătatea ei, din iubirea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.

Racla Sfintei, reînnoită anul acesta

În urma incendiului din anul 1888 de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“, racla ce adăpostea moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost cuprinsă de foc, doar capacul de deasupra şi sfintele moaşte rămânând intacte. În 1891, în timpul mitropolitului Iosif Naniescu, s-a confecţionat o altă raclă din argint, donaţie a familiei Botez din judeţul Suceava. Cu timpul, racla, având la interior lemn de chiparos, s-a deteriorat.

Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Teofan, relicvariul a fost investigat de o comisie formată din profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi din specialişti de la Palatul Culturii, care a constatat degradările acestuia.

Racla sfintei a fost restaurată la un atelier specializat din Grecia, fiind reînnoit lemnul de chiparos, a fost reparată încuietoarea, s-a intervenit la argintul cu care era îmbrăcată racla şi s-au aurit chipurile sfinţilor români sculptate pe ea. Restaurarea raclei Sfintei Cuvioase Parascheva a fost realizată prin contribuţia multor credincioşi, atât din ţară, cât şi din străinătate, care au donat bani, aur şi argint.

Pe toată perioada recondiţionării, moaştele Sfintei Parascheva au fost aşezate într-o raclă din lemn sculptat la un atelier din zona Neamţului.

Racla ce adăposteşte moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, a fost resfinţită pe 16 iunie 2009, de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

„Viaţa şi acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva“, ilustrată cu miniaturi

Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a apărut la Editura Trinitas lucrarea Viaţa şi acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva.

Dincolo de caracterul informaţional al relatării vieţii Cuvioasei şi de caracterul cultic al acatistului, cartea se remarcă prin miniaturile de excepţie realizate de Dionis Spătaru şi Gabriel Poenaru, câteva dintre ele fiind folosite la ilustrarea acestei pagini de ziar, dedicate Sfintei Cuvioase Parascheva. Imaginile impresionează prin complexitate, frumuseţea detaliilor, originalitate şi inventivitate - fără a neglija însă precizia adevărului istoric -, prin mesajul moralizator pe care îl transmit.

Viaţa Cuvioasei Parascheva a fost alcătuită de părintele consilier patriarhal dr. Nicolae Dascălu, cu multă acribie şi seriozitate, insistând pe valorile morale pe care Cuvioasa Parascheva ni le-a transmis prin propriul exemplu. Viaţa şi acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva se adresează tuturor creştinilor drept-măritori ai protectoarei Catedralei mitropolitane şi oraşului Iaşi, acelor care deseori se roagă la racla sfintei pentru sănătate, ajutor şi binecuvântare în activităţile lor cotidiene. De asemenea, această carte poate constitui un important material didactic în cadrul orelor de Religie, întrunind în paginile sale aspecte din istoria Bisericii, exemplul viu al sfinţilor, genul literar cult al acatistului şi modele de miniatură bizantină.