Sfânta icoană a Precistei de la Biserica Icoanei

De la sfârşitul secolului al XVII-lea, Biserica „Maica Precistei“ din mahalaua „Ceauş David“ a rămas în conştiinţa oamenilor drept Biserica Icoanei, iar cadrul natural ce o împrejmuia, Grădina Icoanei. Icoana care a schimbat nu numai denumirile puse de om (toposul), ci şi felul de gândire şi raportare al oamenilor (troposul) este „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi“, potrivit menţiunii în diata (testamentul) lui Misail Monahul, din 1777.  

 

Schimbările politice, robirea străină, precum şi faptul că ţara noastră devenise teatrul operaţiunilor de război dintre ruşi şi turci i-au determinat pe românii de pe aceste meleaguri să nu-şi mai pună nădejdea de izbăvire în ajutorul omenesc, ci în Dumnezeu, în Maica Domnului şi sfinţii Lui, construind cetăţi spirituale, precum Biserica Icoanei, care a fost construită între 1784 şi 1786 de către nepotul lui Misail Monahul, Panait Băbeanu. Odată cu construirea bisericii de zid s-au ridicat împrejur şi chilii, „ca să fie pentru adăpostirea săracilor călugăriţi şi femei văduve scăpătate şi acelor streini bolnavi ce vor năzui la ajutorul Sfintei Icoane“. În acelaşi timp, se mai precizează în pisania bisericii, încastrată în prezent pe faţada vestică a bisericii, ca parte din venitul ce se va strânge la biserică să fie pentru ajutorul săracilor, „iar cine va strica vreun aşezământ dintr-acestea să aibă a da seama la înfricoşata şi dreapta judecată a cerescului Împărat“. 

 

„Datorită folosului duhovnicesc pe care-l au credincioşii care se roagă Maicii Domnului, această sfântă icoană a transformat locul acesta într-o oază de rugăciune, iar împlinirea rugăciunilor lor a fost vestită la mulţi alţii. Sunt foarte multe cazuri de vindecări, întemeieri de familii şi căsătorii. Foarte multe familii s-au şi cununat aici în urma rugăciunilor pe care le-au făcut la această icoană, mare parte dintre ei fiindu-mi fini. Unii dintre ei, după ce au avut un necaz, vreo suferinţă, au primit înştiinţare în vis de la Maica Domnului ca să vină să se roage la această icoană. Noi îi sfătuim ca, după ce li s-au împlinit rugăminţile, să rămână pentru toată viaţa apropiaţi de Maica Domnului, să se roage şi să nu alunece spre superstiţii şi alte practici neortodoxe, fiindcă, de cele mai multe ori, un necaz sau vreo suferinţă este o chemare pe care Dumnezeu ne-o face ca să fim mai aproape de El. Dumnezeu este trist când noi ne depărtăm de El, la fel şi Maica Domnului, astfel că motivul necazului sau suferinţei a fost ca să fim alături de Dumnezeu şi să ne schimbăm viaţa“, a explicat pr. paroh Ion Popescu de la Biserica Icoanei. 

 

Sunt multe lucrările Maicii Domnului şi nu toate au fost descoperite, deoarece, mai spunea părintele paroh, vin după mulţi ani diferiţi medici, profesori şi alţi credincioşi care au făcut o carieră să mărturisească faptul că atunci când erau elevi la Şcoala Centrală, aflată vizavi de biserică, se rugau Maicii Domnului să îi ajute la învăţat. 

Din cauza vechimii şi perisabilităţii materialului, „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi“ va fi restaurată. Alături de aceasta, în curs de restaurare se află şi pictura bisericii. Pictura în ulei de la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a exfoliat şi s-a aprobat de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române decaparea ei şi punerea în lumină a picturii originale, realizată în tehnica „a fresco“. Proiectantul şi coordonatorul lucrărilor este specialistul restaurator Gabriela Ştefăniţă. Din păcate, nu s-a păstrat întreg ansamblul pictural original, fiindcă în urma lucrărilor de decapare s-au descoperit şi suprafeţe albe. De asemenea, în urma cutremurului din 1838, cele trei turle au căzut, mai târziu fiind refăcute doar două turle, şi s-au adăugat o nouă boltă în pronaos şi un nou pridvor sau exonartex. „Fresce originale au fost decapate în pronaos, în partea de nord, Cuviosul Zosima împărtăşind-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cei şapte mucenici Macabei cu maica lor, Solomoni, şi dreptul Eleazar, Sfântul Împărat Constantin cel Mare şi o parte din mama sa, Sfânta Elena, fiindcă zidul a fost spart pentru lărgirea ferestrelor. În registrul de sus, Sfânta Mare Muceniţă Marina care loveşte capul diavolului, mai mulţi cuvioşi cărora, deocamdată, nu le-am descifrat numele, iar în partea de miazăzi, mitropolitul Ungrovlahiei, Grigorie al II-lea. În acest spaţiu a fost soba, astfel că în spatele ei nu a fost pictat vreun chip de sfânt, ci doar cerul şi pământul. Este vorba de o frescă deosebită, atât prin vechime, cât mai ales prin programul iconografic, precum scenele din Apocalipsă din pridvorul Bisericii Icoanei. În restul bisericii s-au mai decapat mici porţiuni pentru a se vedea dacă se mai păstrează fresca originală“, a precizat Gabriela Ştefăniţă, specialist restaurator. 

 

De curând, a fost restaurată o parte din pictura turlei circulare în stil realist, în ulei, iar în viitorul apropiat se vor decapa absidele din naos şi altarul.