Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, biruitor în încercări

Sărbătorirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe ne aminteşte de perioada persecuţiilor din primele veacuri ale creştinismului. Inocenţa şi, în acelaşi timp, tăria în credinţă a unora dintre creştini i-au provocat la mânie şi violenţă pe oamenii care nu puteau înţelege tainele credinţei. Acest lucru s-a petrecut atât la scurt timp după Înălţarea Domnului nostru Iisus­­ ­Hristos, cât şi de-a lungul vremurilor, până în zilele noastre. Viaţa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este o pildă de tărie în credinţă şi întărire în vremuri de încercări pentru toţi creştinii.

Sfântul Gheorghe a trăit în partea de Răsărit a Imperiului Roman, în perioada persecuţiilor împotriva creştinilor, şi a fost de profesie militar, mama lui fiind o creştină în ascuns, care i-a transmis credinţa în Mântuitorul Hristos. Ca aproape toţi mucenicii din acea perioadă, Sfântul Gheorghe a fost nevoit, la un moment dat, să mărturisească faptul că era creştin şi să suporte blamarea din partea oficialilor păgâni, încarcerarea, torturi şi condamnarea la moarte.

În timpul chinuirilor Sfântului Gheorghe, transferat la Roma, istoria vieţii sale ne spune că mulţi cetăţeni romani, printre care cea mai cunoscută a fost împărăteasa Alexandra, văzând tăria credinţei acestui deţinut, s-au convertit, solicitând Botezul creştin. Unii dintre aceştia au suferit tot atunci moarte martirică şi sunt înscrişi în calendarul Bisericii, ca şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Acest sfânt a devenit cunoscut destul de repede în tot imperiul, care şi-a mutat capitala în veacul al patrulea la Constantinopol. Oraşul palestinian Lida, unde au fost mutate cinstitele moaşte ale Sfântului ­Gheorghe, a primit o biserică măreaţă, care i-a fost închinată şi care poate fi vizitată şi azi de pelerinii care vin în Ţara Sfântă.

Minuni şi convertiri

Minunile pe care le-a săvârşit Sfântul ­Gheorghe după moarte i-au adus o cinstire ­deosebită şi un loc central în rândul sfinţilor mucenici ai Bisericii lui Hristos. Astfel, Sfântul Gheorghe scapă o cetate din Siria de un şarpe foarte mare (balaur) care teroriza oamenii din zonă. Sfântul Gheorghe apare în icoane de multe ori anume în ipostaza unui călăreţ militar care ucide cu suliţa acel balaur. De asemenea, foarte cunoscută este minunea Sfântului Gheorghe prin care a ajutat o văduvă care-l cinstea mult să ducă o coloană pentru zidirea bisericii sale din Lida. Corăbierul nu a vrut să ia şi coloana văduvei în acelaşi transport cu materialele de construcţie comandate de împărat şi de aceea însuşi Sfântul Gheorghe o ajută, în chip minunat, să ducă acea coloană în biserică. O altă minune pe care a săvârşit-o Sfântul Gheorghe a fost cea cu saracinul care a tras cu arcul în icoana lui ­şi care, rănindu-se din cauza ricoşării săgeţii, ajunge să creadă în Hristos şi să se boteze ca urmare a ajutorului primit prin mijlocirea sfântului. Un militar a jurat înaintea unei lupte că, dacă se întoarce sănătos acasă, va dărui bisericii din Lida calul său. După luptele înverşunate, el a vrut să lase acolo echivalentul în bani pentru cal, dar acesta nu se mişcă din loc până când militarul nu-şi împlini promisiunea făcută şi lăsă calul acolo.

Ocrotitor al multor biserici şi cetăţi

Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit foarte repede şi din secolul al 6-lea în Imperiul Bizantin apar mai multe biserici care-i erau închinate, Lida fiind numită Gheorgiopolis, în ­cinstea sfântului. Ulterior, creştinii din întreaga lume, dar mai ales cei din ţara care poartă numele acestui sfânt, adică Georgia, precum şi cei din Anglia au început să îl cinstească în chip deosebit pe acest mucenic al lui Hristos. La ­Constantinopol, capitala Imperiului, biserica închinată Sfântului Gheorghe din cartierul ­Defteron era în mare sărbătoare de ziua de ­pomenire a sfântului, 23 aprilie, când se săvârşea o deosebită procesiune de la Biserica cea Mare (Sfânta Sofia) spre Forum. Sfinţirea bisericii din Lida a Sfântului Gheorghe, în data de 3 ­noiembrie, este, de asemenea, o zi de pomenire de peste an a Sfântului Gheorghe în Biserica ­Ortodoxă. În veacul al 11-lea, împăratul Ioan al II-lea Comnenul a poruncit ca efigia Sfântului Gheorghe să apară pe monede bizantine. Acest obicei s-a păstrat şi la împăraţii următori, ­datorită cinstirii deosebite a mucenicului lui Hristos.

Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul ostaşilor, al păstorilor şi al agricultorilor, pentru că Gheorghe înseamnă în limba greacă „lucrător al pământului”. De asemenea, în Capadocia, Sfântul Gheorghe era considerat ocrotitorul celor care călătoresc.

Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este legată de perioada pascală pentru că 23 aprilie, conform calendarului iulian, după care ţinem pascalia în Biserica Ortodoxă, poate cădea cel mai devreme în Vinerea Mare, dar, de obicei, după Paşti. Acest fapt a făcut ca multe cântări din slujba Sfântului să fie legate de praznicul Învierii Domnului. După modificarea calendarului în Biserica Ortodoxă Română, pomenirea Sfântului Gheorghe poate cădea în ultimele două săptămâni din Postul Mare şi de aceea a fost nevoie de noi îndrumări tipiconale privind aceste slujbe, care au fost adăugate la capetele lui Marcu din anexele Triodului sau ale Mineiului pe luna aprilie.

În România sunt multe locaşuri închinate Sfântului Gheorghe şi două oraşe mari care-i poartă numele: Sfântul Gheorghe şi Giurgiu. Una dintre fostele catedrale mitropolitane din Iaşi, zidită în secolul al 18-lea, era închinată acestui sfânt. De asemenea, în Bucureşti sunt mai multe biserici vechi care-i sunt închinate, dintre care amintim Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi şi Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din centrul oraşului.