Biserica l-a sărbătorit ieri, 6 decembrie, pe Sfântul Ierarh Nicolae, devenit simbol al iubirii şi un puternic mijlocitor pentru cei care îi cer ajutorul. Sfântul Nicolae reprezintă bucuria iubirii care revelează natura iubirii Sfintei Treimi, a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de făptura umană, ce nu cunoaşte margini.
Sfântul Ierarh Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximilian. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona, din Patara, localitate aflată în Asia Mică. După moartea acestora, urmând îndemnul evanghelic al lui Hristos, renunţă la averea moştenită de la părinţii săi, împărţind-o săracilor, ajutându-i în nevoile lor. Urmând chemarea lui Dumnezeu, a intrat în călugărie şi mai târziu a ajuns episcop în Mira Lichiei, participând, după istoricul Nichifor Calist, la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfântul Împărat Constantin în anul 325. Este cinstit în toate colţurile pământului, acolo unde Biserica lui Hristos este prezentă.
Desăvârşit a fost în faptele sale şi viaţa sa. Dar care este virtutea principală prin care a strălucit acest mare sfânt şi pentru care noi, creştinii, îl cinstim atât de mult? Este marea sa iubire pentru credincioşii simpli, săraci şi trudiţi, pe care i-a păstorit cu grijă, cu credinţă şi cu durere de inimă. Fapte de iubire sunt roadele şi expresia credinţei vii, din care ele se nasc precum se naşte şi creşte un arbore din sămânţă. Cine nu produce roadele iubirii nu are nici credinţă adevărată. Sfântul Nicolae avea o inimă plină de bunătate, de blândeţe, de milă şi de iubire. S-a jertfit pe sine, pentru ca să fericească şi să mântuiască pe credincioşii săi. Sfântul Nicolae a fost ajutorul celor sărmani, mângâietorul celor necăjiţi, ocrotitorul şi sprijinitorul celor nedreptăţiţi, izbăvitorul celor în primejdie, tuturor părinte şi pildă de urmat. Biserica, sărbătorindu-l astăzi, aproape de Naşterea Domnului, ni-l recomandă ca model şi pildă vrednică de cinstire, pentru duhul său de sărăcie şi milostenie care i-a imprimat o adâncă asemănare cu Pruncul Iisus, Săracul şi Milostivul prin excelenţă.
Această sărbătoare constituie încă un prilej de meditare cu privire la iubirea lui Dumnezeu faţă de cel pe care l-a chemat la existenţă, ca să-L cunoască şi să-L preamărească: omul. Cel mai mare cadou pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii a fost Naşterea lui Iisus Hristos şi Jertfa Acestuia pe Cruce, ca omul să se împărtăşească de darurile bucuriei veşnice, cereşti. Iată adevăratul cadou ce vine din partea lui Dumnezeu de-a lungul secolelor pentru oamenii din toate timpurile şi locurile.
Unul dintre sfinţii cei mai iubiţi de popor
Sfântul Nicolae, fiind vasul şi instrumentul iubirii lui Dumnezeu, face ca bucuria dumnezeiască de a dărui să-şi continue existenţa în zilele noastre prin mijlocirea sa, chiar dacă de multe secole el se bucură de veşnicia lui Dumnezeu. Milostivirea este un cuvânt care semnifică una din însuşirile divine pe care Sfântul Nicolae a trăit-o şi a manifestat-o de-a lungul întregii sale vieţi. De fapt, ea fiind de natură divină, pentru că fiinţa virtuţii creştine este Hristos, este o virtute care trebuie să-l caracterizeze pe fiecare creştin. Iubirea creştină Îl face cunoscut pe Dumnezeu, ea arată Cine este şi cum este Dumnezeu. Dumnezeu este iubire şi se cunoaşte ca iubire. Sfântul Nicolae ne învaţă, prin exemplul vieţii sale, că a dărui înseamnă a revela atributele Binelui: ajutor, reciprocitate, solidaritate, respect, compasiune, înţelegere, bucurie, iubire şi, odată cu acestea, binecuvântarea care vine din partea lui Dumnezeu asupra celui care trăieşte şi practică acest bine.
Totul se concentrează asupra lui Dumnezeu, deoarece El se află în fiecare din noi. Cu ocazia acestei sărbători suntem chemaţi să medităm la ceea ce a făcut şi face pentru noi Dumnezeu, dar şi la angajamentul nostru faţă de Dumnezeu. El preţuieşte milostivirea manifestată de om faţă de cel sărac, din iubire. "Căci Dumnezeu este iubire" (Ioan 6, 16) şi de El ne apropiem mai întâi de toate prin iubire. Iubind pe oameni, ne apropiem de Dumnezeu. Bogăţia materială întrebuinţată aşa cum Dumnezeu ne cere să o folosim îi aduce omului o comoară nespusă, pe care rugina şi moliile nu o vor putea distruge niciodată. Sfântul Nicolae este unul dintre cei care s-au apropiat mai mult de Dumnezeu, tocmai pentru că a iubit mult pe semenii săi. Iar iubirea lui faţă de aproapele a fost atât de mare, încât ea se prelungeşte dincolo de limitele sau cadrele vieţii sale de acum. De acolo din ceruri, cu trecerea care se bucură în faţa lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae ajută pe aceia care i-au fost atât de dragi în viaţă, pe acei săraci, lipsiţi, bolnavi, suferinzi, umiliţi şi asupriţi, în care el a văzut totdeauna nişte fraţi mai mici ai lui Hristos (Mat. 20, 40-45). În amintirea şi cinstea lui, care a practicat cu atâta abnegaţie mila creştinească, se păstrează până azi obiceiul ca, de ziua lui, creştinii să-şi facă reciproc daruri, expresie a iubirii frăţeşti.
Sfântul Nicolae este şi făcător de minuni, ajutorul marinarilor, salvatorul virtuţilor în încercările întunecate ale vieţii, unul dintre sfinţii cei mai iubiţi de popor, dovadă şi numele Nicolae, atât de răspândit în rândul creştinilor. Dar, pretutindeni, Sfântul Nicolae va fi pentru cei cu suflet de copil milostivirea întruchipată şi taina aşteptării sau oferirii unui cadou. Să facem şi noi tot ceea ce ne stă în putinţă, ţinând seama de exemplul vieţii Sfântului Nicolae, pentru a descoperi în această lume că este mai bine să oferim din ceea ce am primit de la Dumnezeu, celor pe care El doreşte să-i facă să devină conştienţi de iubirea Sa. Biserica îi zugrăveşte atât de expresiv portretul spiritual moral: "Îndreptar al credinţei şi chip al blândeţii, învăţător al înfrânării, te-a arătat turmei tale adevărul faptelor, pentru aceasta, ai câştigat: cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-L pe Hristos să mântuiască sufletele noastre." Amin!
