Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor, mângâietorul părinților

Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor, mângâietorul părinților

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Documentar
Un articol de: Asist. Univ. Drd. Maria Bolgiu - 29 Noi, 2020

În locul care odinioară se numea Mahalaua ­Lucaciului, de la boierul Lucache din veacul al 17-lea, a fost înălțată o biserică cu o arhitectură unică, care mai târziu a primit și hramul Sfântului Cuvios Stelian. Biserica a trecut prin multe ­evenimente și încercări. Locașul este încărcat cu mult har, iar credinciosul care intră aici și pentru o clipă simte că a pregustat veșnicia. Biserica ­Lucaci, despre care vorbește și scriitorul ­Nicolae Filimon în romanul „Ciocoii vechi și noi”, este cunoscută în mod special prin prezența moaștelor Sfântului ­Cuvios Stelian, care ­sunt aici de aproape ­trei ­secole. 

Sfântul Stelian este ocrotitorul copiilor, al familiilor și al tinerilor. Credincioșii care intră în biserica noastră își spun în fața Sfântului Stelian durerile și greutățile pe care le întâmpină în viață. Astăzi, când lumea este greu încercată, când tinerii întâmpină multe probleme, unele boli sau rutina creată de serviciile în multinaționale, se opresc în Biserica Sfântului Stelian și își pleacă genunchii la rugăciune.

Am întâlnit în biserică tineri aflați în situații-limită. Soți care vin mereu în biserică și-i cer Sfântului Stelian să le dăruiască prunci. Părinți și bunici care se roagă pentru copiii și nepoții lor bolnavi. Este cutremurător să vedem pomelnice pe care sunt scrise nume ale unor copii bolnavi de cancer sau cu alte complicații. Uneori vin unii să mulțumească lui Dumnezeu și Sfântului Stelian pentru ajutorul primit. Îndemnul nostru este acela de a nu uita niciodată de binefacerile primite de la Dumnezeu și de la sfinții Săi. Darurile primite de la Dumnezeu sunt un izvor de bogăție duhovnicească, ce alimentează în ­chip spiritual viața noastră. Folosul cererilor la Sfântul Stelian este, în primul rând, de natură spirituală. Cei care nu primesc mângâierea duhovnicească și insistă pe dobândirea celor materiale pleacă dezamăgiți din biserică și chiar nu se mai întorc. Dorința noastră este și aceea de a-i învăța pe semenii noștri că mai întâi sănătatea spirituală și împăcarea cu aproapele sunt cele mai importante nevoi ale omului care tinde spre îndumnezeire.

În urmă cu un an, o familie de tineri, George și Delia, căsătoriți de 10 ani, își doreau foarte mult un copil. Dumnezeu i-a binecuvântat și Sfântul Stelian le-a ascultat rugăciunea, iar ca mul­țumire i-au pus la botez micuței numele Ilinca-Steliana. Ne-am bucurat foarte mult de acest gest și am aflat că mai sunt părinți care s-au rugat Sfântului Stelian să primească prunci în dar, iar după nașterea lor le-au pus ­numele sfântului ocrotitor al ­copiilor. În felul acesta vedem cum Sfântul Stelian într-adevăr ia în grijă pe mame și pe prunci, după cum frumos ne spune ­acatistul cuviosului.

Normalitatea înseamnă viața bineplăcută lui Dumnezeu

Întâlnim în biserică și copii cu anumite probleme, bolnavi sau instabili emoțional, care sunt aduși de părinții lor sau de bunici la rugăciune. Mereu îi îndemnăm pe părinți să ducă o viață duhovnicească, care de fapt este viața normală. Noi numim normal ceea ce este bineplăcut lui ­Dumnezeu. Copilul care crește într-o altfel de „normalitate”, definită de criteriile seculare ale lumii, poate să întâmpine anumite dificultăți. Nu este suficient să fie adus un copil la împărtășit, unii de multe ori chiar plâng și nu doresc să primească Sfânta Împărtășanie, iar părinții lor să nu se fi spovedit și împărtășit niciodată. Insistența asupra dimensiunii duhovnicești a vieții este de intensitate în comunitatea noastră și se îndreaptă și spre cei care ajung foarte rar în biserică.

Am întâlnit recent la o familie tânără din parohie doi băieți, de 3 și respectiv 4 ani, care vin des la împărtășit. Cel mai mic a avut niște probleme de sănătate, iar părinții s-au chinuit cu tratament prin străinătate, dar i-am văzut de multe ori și la rugăciune în biserică. Discernământul pe care îl recomandau Părinții Filocalici se reflectă și în atitudinea unor creștini din vremurile noastre. Adică au conștiința că doctorul pansează, dar Dumnezeu vindecă. Se pare că acești părinți au trecut peste perioada grea, pentru că îi vedem des în biserică, venind cu copilașii la împărtășit. Într-una din duminici, în timp ce împărtășeam copiii, am văzut în spate cum mama celor doi ­copii, Adriana, ieșea grăbită din biserică, ținându-l în brațe pe ­Sebastian, fiul cel mare, care plângea și atrăgea multe priviri spre el. Tatăl, Răzvan, în brațe cu Filip așteptau să ajungă la împărtășit, iar când au ajuns preotul bisericii, părintele Andrei Zaieț, i-a întrebat ce s-a întâmplat. Au povestit că Sebastian a băut dimineață puțină apă și ei nu doreau să-l împărtășească, iar el plângea că nu va fi împăr­tășit. Părintele și-a dat seama și a fost mișcat de „disperarea” copilului că nu-L poate primi pe Hristos. Copilul dorea să se unească din nou cu Hristos! Atunci i-a zis tatălui său să-l aducă în față pentru a-l împărtăși. Lucru pe care l-a făcut cu multă bucurie. Cât de delicată este ­lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră prin mijlocirile sfinților Săi! Înțelegem din aceste situații concrete lucrarea lui Dumnezeu și cum se desăvârșește ea în viața celor curați. Liturghiile săvârșite în prezența pruncilor sunt un prilej prin care Îl înduplecăm pe Dumnezeu să binecuvânteze viața noastră plină de greutăți și încercări pe pământul acesta. Gingășia lor și chipurile lor curate sunt oglinda a ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, să ne formăm sufletul după modelul lor. Minunile lui Dumnezeu se petrec zilnic în viața noastră, chiar în perioada aceasta cumplită, când pandemia ne încearcă pe toți. Copiii Sfântului Stelian prin gin­gășia lor ne arată calea curată pe care trebuie să o urmăm, ne cheamă la pocăință și ne pun de multe ori în situații incomode privindu-i pe ei și analizând viața noastră.

O minune a Sfântului Stelian, foarte importantă și care trebuie amintită, este începerea lucrărilor de reparații la biserică. La sfâr­șitul lunii octombrie, acest an, s-a deschis oficial șantierul la Biserica Lucaci. Au fost efectuate lucrări de forare și montare a unor tije speciale, micropiloți care vor întări structura locașului. De asemenea, a fost renovată una dintre casele parohiale, lucrare ce a schimbat considerabil imaginea pe care o oferă ansamblul Bisericii „Sfântul Stelian”-Lucaci.

În Biserica Sfântului Stelian se petrec minuni și vedem clar lucrarea lui Dumnezeu spre ­îndreptarea noastră. Chemarea lui Hristos și darul Lui nu se iau înapoi, dar le putem pierde, dacă nu știm să le păstrăm cu atenție și smerenie, gândindu-ne să se bucure și alții de aceste daruri, ele fiind felurite.

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Stelian  -   Biserica „Sfântul Stelian”-Lucaci