Părintele Stăniloae a plecat la Domnul în seara zilei de 4 octombrie 1993, pe patul de spital, răpus de un cancer la stomac. Înainte de a muri, se ruga. Vorbea cu îngerul păzitor, cu Maica Domnului şi cu Dumnezeu. Ultimele cuvinte ale părintelui au fost înregistrate de doi studenţi la medicină care stăteau noaptea cu dânsul. Textul integral al rugăciunii a fost reprodus de fiica părintelui, Lidia Stăniloae, în cartea „Lumina faptei din lumina cuvântului. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae“.
„... Să ieşim de aici, să ieşim de aici, să ieşim de aici, să ieşim de aici... Scoate-ne de aici, Doamne... Scoate-ne de aici, nu mai vrem să rămânem aici, nu mai vrem să rămânem aici, nu mai vrem să rămânem aici... Doamne, scoate-ne de aici...
Vorbim despre Tine, Doamne... Vorbim pentru Tine, Doamne..., ...Vorbim pentru Tine, Doamne..., ... Vorbim pentru Tine, Doamne...
Plini de har şi de adevăr ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn...
Maica Domnului, să ieşim de aici... Hai să ne sculăm... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici... Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici... Nu mai vrem să rămânem în somn... Până când să rămânem? ... Până când să rămânem? ... Până când să rămânem? ... Nu mai vrem să rămânem aici... Nu mai vrem să rămânem aici... Nu mai vrem să rămânem aici...
Plini de har şi de adevăr...
... Vai, vai, vai... Vai, vai, vai... Vrem să ne sculăm... Plini de har... Avem şi noi haine... Avem haine... Doamne... Plini de har şi de adevăr... Plini de har şi de voinţa de a vorbi, şi de cuvântul adevărului...
Vorbim despre Tine, Doamne...
... Cu voinţa... Plini de har şi de adevăr... Hai... Hai... Hai!... Plini de har şi de adevăr. Hai... hai... hai... Hai să ne trezim... Hai să ne sculăm... Hai să vorbim... Haide, Doamne... Hai... Hai... Hai... Hai să vorbim... Haide, Doamne... Hai... Hai... Hai să vorbim... Hai... Haide, Doamne... Hai să vorbim...“
Dobândirea plinătăţii harului şi adevărului
„Textul Rugăciunii, atât cât a putut fi înregistrat de către cei doi studenţi, este, de fapt, o convorbire cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu îngerii şi sfinţii“, ne-a spus acad. Emilian Popescu, un apropiat şi rudă a părintelui Dumitru Stăniloae, explicând înţelesul acestei Rugăciuni.
„Părintele Stăniloae, adresându-se lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, vorbeşte la plural, nu numai în numele său personal, ci şi al altor fiinţe: Să ieşim de aici..., scoate-ne de aici, Doamne... Nu mai vrem să rămânem aici... Vorbim despre Tine, Doamne, ne sculăm din somn... Maica Domnului, să ieşim de aici... Hai să ne sculăm... Nu mai vrem să rămânem aici... Vorbim despre Tine, Doamne... etc. Cine este cea de-a doua sau celelalte fiinţe? Socot că îngerul păzitor împreună cu sfântul (sfinţii protectori - Sfântul Dumitru şi alţii)“, spune prof. dr. Emilian Popescu.
Textul sugerează câteva etape pe calea desprinderii din lumea aceasta şi trecerea în cea de dincolo. „În prima etapă, se exprimă dorinţa şi voinţa de a ieşi de aici (din lumea aceasta), invocându-se ajutorul lui Dumnezeu de a fi scos de aici. Apoi, părintele Dumitru se adresează mai direct şi insistent lui Dumnezeu, cu următoarele expresii, repetate de patru ori: Vorbim despre Tine, Doamne... Vorbim pentru Tine, Doamne, adăugând cuvintele mai greu de interpretat: Plini de har şi de adevăr, ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn... Somnul ar putea fi viaţa din lumea aceasta, iar scularea din el este posibilă datorită dobândirii plinătăţii harului şi adevărului“.
„Duhul Sfânt i-a dat puterea de a grăi aceste cuvinte“
„În etapa următoare apare Maica Domnului, căreia părintele Dumitru îi cere ajutorul pentru a ieşi de aici, nemaiexistând voinţa de a rămâne aici (în viaţa pământească). Cererea aceasta este exprimată de opt ori, iar în cadrul ei se adaugă întrebarea repetată de patru ori: Până când să rămânem? ... Până când să rămânem? ... Până când să rămânem?...“.
În partea finală, convorbirea se duce din nou cu Dumnezeu, şi rugătorul pare că răspunde la o întrebare care i se pune, anume dacă el are „haine de intrare în împărăţia Cerurilor, zicând: Avem şi noi haine... Avem haine... Doamne..., iar aceste haine sunt strâns legate de cuvintele: Plini de har şi de adevăr, repetate de opt ori, la care se adaugă o singură dată voinţa de a vorbi cu Dumnezeu. Se deduce din aceste cuvinte că hainele necesare pentru in-trarea în împărăţia cerurilor constau în dobândirea plinătăţii harului şi adevărului. Cu acestea rugătorul îndeamnă la trezire, la sculare, pentru a vorbi cu Dumnezeu, şi ultimele cuvinte rostite sunt acestea: Haide, Doamne... Hai să vorbim...“, a mai spus acad. Emilian Popescu.
„Deşi nu avem un buletin medical asupra stării clinice în care se afla părintele Stăniloae la rostirea acestor cuvinte, socotim, după informaţiile date de familie, că el era sleit de puteri, ca urmare a cancerului generalizat. Trupul îi era total neputincios, dar sufletul şi mintea, iluminate de Duhul Sfânt, i-au dat puterea de a grăi cuvintele pe care le-am reprodus. Nimeni nu rezistă la chinuri dacă-l părăseşte harul lui Dumnezeu, şi acesta a fost şi cazul părintelui Stăniloae. Înainte de aceste cuvinte el trebuie să mai fi rostit şi altele, fie în taină, fie sensibil, fără să fi fost însă înregistrate şi mă gândesc la întâlnirea cu Maica Domnului, pe care o simte deja lângă el, de vreme ce zice Maica Domnului, să ieşim de aici..., la îngerul păzitor şi la sfinţi“, a mai adăugat acad. Emilian Popescu.
